Rolurile cheie ale părinților în educația copiilor

Educația începe acasă, continuă la școală și influențează întreaga noastră viață.

Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și a cărui influență îi marchează esențial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este, din această cauză, extrem de puternică și – din multe puncte de vedere – de neînlocuit.

Considerată în substanțialitatea efectelor pe care le produce, familia îndeplinește importante funcțiuni în procesul general al integrării copilului în mediul social, fapt ce se reflectă asupra dezvoltării sale:

 - creează o dependentă absolută a copilului de membrii microgrupului familial: din punct de vedere fizic, psihic, material;
 - datorită profunzimii relațiilor de tip afectiv, impactul emoțional pe care îl exercită este maxim;
 - familia oferă primele modele comportamentale, creează primele obișnuinte și deprinderi (nu întotdeauna bine conștientizate și nici întotdeauna pozitive în conținut);
 - familia creează o anumită matrice existențială, un stil comportamental care se imprimă asupra întregii evoluții a individului și care va genera, de asemenea, rezistentă la schimbările ulterioare care se impun;
 - influența educativă pe care o exercită familia este implicită, face parte integrantă din viață. Rolul părintelui în existența copilului este fundamental, dar numai în măsura în care el găsește forța și secretul de a lansa pe traiectoria vieții un individ rezistent, puternic, adaptabil, echilibrat.

Părintele nu are dreptul și nu poate să se substituie copilului său, pe care trebuie să-l perceapă de la bun început ca pe o ființă autonomă, rolul său fiind acela de a-i facilita, stimula și consolida manifestarea autonomiei și eficienței sale umane.

Se spune că profesia de părinte este una din cele mai vechi profesii care se practică de către toți membrii comunității, însă puțini sunt cei care se străduiesc s-o învețe sistematic, să-și pună probleme și să încerce să le rezolve la nivelul perioadei actuale.

Pentru o bună educație a copilului este necesară conlucrarea familiei cu școala. Buna cunoaștere a ceea ce copilul trebuie să primească și primește concret din partea familiei, conjugată cu o muncă metodică pe baze științifice, din școală, în condițiile unei bune colaborări permanente dintre familie și școală, al unei îndrumări suficiente a familiei reprezintă pârghii de bază în munca de formare a școlarului.

„Un copil educat numai la școală este un copil needucat.”- George Santayana (filozof, eseist și scriitor de origine spaniolă)

Implicarea părinților în educația copiilor este asociată cu rezultate mai bune ale acestora la școală. Unul dintre cele mai ample studii asupra implicării părinților în educația copiilor a fost realizat în 2009, când o dată cu testele PISA la care au participat adolescenți din 13 țări, au fost completate de către părinti și chestionare privind implicarea lor în educația copiilor.

Concluziile studiului au arătat că unele forme ale implicării părinților în educația copiilor sunt asociate cu anumite rezultate cognitive (cât de bine citesc copiii, de exemplu), în timp ce alte forme de implicare sunt asociate cu rezultate noncognitive (cât de mult le place copiilor să citească, de exemplu).

Țările în care părinții au participat la acest studiu au fost: Croația, Danemarca, Germania, China, Ungaria, Italia, Coreea de Sud, Lituania, Macao-China, Noua Zeelandă, Panama, Portugalia, Qatar.

Cum este definită implicarea părinților în educația copiilor: timpul și efortul direct pe care părinții le dedică evoluției academice și generale a copiilor lor.

Care sunt comportamentele prin care se implică în educația copiilor lor părinții participanți la studiu?

În primii ani de școală (grădiniță, clasa pregătitoare și clasa I):

• Le citesc și le spun povești copiilor.
• Cântă cântece împreună cu copiii.
• Se joacă cu jucării în formă de litere.
• Vorbesc despre lucrurile pe care părinții le-au citit sau le-au făcut.
• Se joacă jocuri de cuvinte.
• Scriu litere și cuvinte.
• Citesc cu voce tare etichete și alte texte scurte.

Implicarea părinților în activitatea de la școală:

• Discută cu învățătorul despre comportamentul și progresul copilului, atât la inițiativa părintelui, cât și la inițiativa cadrului didactic.
• Fac voluntariat la școală în diverse activități.
• Ajută cadrul didactic în timpul activității de predare.
• Participă la orele copilului ca invitați.
• Participă la ședințele consiliului de părinți sau în diverse alte asociații ale părinților din școală.

Implicarea părinților acasă, legată de învățare:

• Discută cu copilul despre cum se descurcă la școală.
• Îl ajută pe copil cu temele.

Implicarea părinților acasă, non-academică:

• Discută cu copilul despre probleme sociale și politice.
• Discută despre filme, cărți sau programe de televiziune.
• Iau cel puțin o masă împreună cu copilul.
• Petrec timpul stând de vorbă cu copilul.
• Merg la librărie sau la bibliotecă împreună cu copilul.
• Vorbesc cu copilul despre ce citește acesta.

Obiceiurile de lectură ale părinților:

• Părinții își petrec timpul liber citind acasă.
• Părinții consideră lectura un hobby.
• Părinții se bucură de primirea cărților cadou.
• Părinților le place să meargă la librărie sau la bibliotecă.
• Părinții nu consideră lectura o pierdere de vreme.

Iată cele mai importante concluzii ale studiului:

Potrivit studiului PISA, în toate țările în care a fost aplicat chestionarul, copiii ai căror părinți stau de vorbă mai mult cu ei despre subiecte legate de școală, cărți, filme sau programe de televiziune sau despre subiecte generale au rezultate mai bune la testele de citire și matematică.

Efectele implicării părinților în educația copiilor sunt pozitive dacă lasă loc pentru decizii autonome, dacă se concentrează asupra procesului și dacă se bazează pe convingeri pozitive despre potențialul copilului.

Însă efectele implicării părinților sunt negative dacă aceasta ia forma controlului, este concentrată pe persoana copilului și presupune convingeri negative despre potențialul copilului.

Copiii ai căror părinți sunt pasionați de lectură și petrec timpul liber citind au mai multe șanse să fie la rândul lor cititori, indiferent de statutul socioeconomic al familiei.

Studiile de acest fel arată cât de simplu poate fi ca părinții să influențeze rezultatele academice și evoluția pozitivă a copiilor lor.

 „Căci ei vor fi în lume și în viață,
Așa cum noi le-am spus și arătat,
Iar ei, la fel vor da povață
Și-un lung popor e-acum de noi format." (Traian Dorz).