Proiect eTwinning: Predarea matematicii cu povești

Matematica este disciplina care ridică probleme celor mai mulți elevi, orele de matematică sunt caracterizate printr-un grad ridicat de abstractizare și generalizare. Această caracteristică contribuie la „căutarea” de către copii a unor diverse preocupări în timpul orelor de matematică. Dacă adăugăm și că majoritatea nu pun întrebări pentru a-și facilita înțelegerea, sau mai grav, existența unor părinți care preferă să scrie ei temele în locul copiilor în loc a-i ajuta să înțeleagă necesitatea fixării, înțelegerii mai bine a cunoștințelor predate la școală, fiindcă se știe că pentru a avea rezultate la matematică trebuie să muncești foarte mult și mereu.

Și cum pot fi motivați elevii să muncească la matematică? Ce metode, tehnici și instrumente de evaluare pot fi folosite la ora de matematică pentru a motiva elevii să învețe, pentru a-i stimula la eforturi susținute? Cred că un prim pas în învățarea matematicii ar fi înțelegerea faptului că dacă se știu definiții, nu este garantul că elevii pot rezolva exerciții. Matematica nu se învață pentru a se ști, ci pentru a se folosi, pentru a se aplica în practică. Este foarte important să posede un bagaj de cunoștințe matematice, dar la fel de important este să aleagă soluția corectă prin ingeniozitate, perspicacitate, deducție matematică.

„Literatura psihopedagogică, afirmă că motivația este un proces intern, individual, care energizează, direcționează și susține un anumit comportament. Deci, motivația elevului este o artă care ține de măiestria și harul didactic al profesorului. Astfel, există mai mulți factori ce influențează comportamentul elevilor, care îi determină să muncească și să învețe”. Un aliat în acest sens ar putea fi poveștile. „La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția poveștilor, strânsă de oamenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie oral, fie în scris, a depășit celelalte avuții omenești.” (Scriitorul și filozoful indian Rabindranath Tagore)

Și tocmai pentru că poveștile sunt „o comoară” și pentru a beneficia de experiența altora în utilizarea poveștilor în predarea matematicii ne-am înscris în proiectul eTwinning „Hikayelerle Matematik Öğretimi” („Predarea matematicii cu povești”) care și-a propus ca prezentând „povești apropiate de viața reală, copiii să interiorizeze problemele, să le înțeleagă mai ușor și să învețe să rezolve problemele într-un mod distractiv, sporindu-și imaginația cu personajele din poveste ... Rezolvarea problemelor este importantă pentru copii să-și dezvolte abilități operaționale care sunt foarte necesare în viața de zi cu zi, să învețe să transfere informațiile din textul problemei în ecuații matematice, să-și exprime gândurile cu cifre și să-și dezvolte abilități mentale de nivel înalt, cum ar fi analiza, sinteză, gândire creativă și critică”.

Una din activități propuse în cadrul proiectului a fost „Fata moșneagului”, o adaptare după povestea „Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă. Întâmplările prin care trece fata moșneagului au prilejuit formularea unor probleme. Sentimentul de empatie și dorința de a ajuta au determinat implicarea elevilor în rezolvarea problemelor fiindcă fata „… pentru a ajunge acasă mai avea o singură încercare, să spună câte plăcinte crescute și rumenite au fost în cuptor, câte pahare de apă a băut, câte pere au fost în păr și câți bănuți are salba primită de la cățelușă”. Fiind motivați pozitiv, elevii s-au implicat activ în rezolvarea problemelor cu mai multe operații, rezolvarea problemelor prin metoda grafică, etc.

Activitatea a debutat în data de 1 martie, ziua de naștere a „mărțișorului literaturii române”, Ion Creangă. Și un mod de a-l „sărbători” după rezolvarea problemelor cuprinse în textul adaptat, a fost căutarea individuală a altor „probleme” în poveștile sale. Cea mai des exemplificată de elevi a fost din povestea „Cinci pâni”. Modul în care judecătorul a ajuns la soluția dată „Așadar, dumitale ți se cuvine numai un leu, fiindcă numai o bucată de pâne ai avut de întrecut, și aceasta ca și cum ai fi avut-o de vânzare, deoarece ați primit bani de la oaspetele dumneavoastră. Iar tovarășul dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăți de pâne a avut de întrecut. Acum, dară, fă bine de înapoiește un leu tovarășului dumitale. Și dacă te crezi nedreptățit, du-te și la Dumnezeu, și las' dacă ți-a face și el judecată mai dreaptă decât aceasta!” a prilejuit „introducerea” noțiunii de fracție, părți egale, împărțire, dar și exemplu de dreptate, fiind evidențiată astfel și importanța matematicii pentru viața de zi cu zi.

 Și captivantă a fost activitatea de formulare de probleme având ca personaje cele întâlnite în „Amintiri din copilărie”, ori în alte povești și povestiri a lui Creangă. Conținutul acestora a oferit oportunități de problematizare cu impact afectiv-axiologic, conectând într-un circuit unic diverse aspecte educaționale și cele specifice matematicii, creându-se astfel premisele formării/dezvoltării competența de formulare (compunere, creare) de probleme, utilizând achizițiile matematice.

Cred că fiecare dintre noi, profesorii, ne-am dori să afirmăm „Copiii mei rezolvă singuri problemele!“. Pentru aceasta trebuie să creăm atmosfera potrivită colectivului de elevi, să transformăm orele abstracte de matematică în experiențe unice care să faciliteze învățarea și să-i motiveze pozitiv pe elevi, să susținem dezvoltarea naturală a copiilor, fiindcă așa cum spunea Maria Montessori „educația nu este ceva ce este făcut de educator ci este un proces natural, care se dezvoltă spontan în ființa umană” . Poveștile nu doar ne ajută să creăm o atmosferă potrivită, ci și motivantă, fiindcă ne permite să „uităm” că matematica ni se pare o disciplină grea, abstractă, care nu are legătură cu conținuturi concrete, și, să înțelegem adevărul celor spuse atât de expresiv de Solomon Marcus „Matematică e ca un urcuș pe munte. Efortul e plătit de priveliști mărețe. Ca și pe munte, ascensiunile în matematică sunt frumoase dacă nu ești obsedat doar de locul unde vrei să ajungi și dacă ești în stare să savurezi tot ceea ce întâlnești pe parcurs.”

 

Bibliografie:

Viorica Chim, Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv, Chișinău, Motivarea elevilor – factor important în învățarea matematicii;
Montessori, M., Mintea absorbantă, traducere, note Marcel Căpraru, Editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2006;
Ursu, L., Cîrlan, L., Strategii interactive în învățământul matematic primar, UPS Ion Creangă, Chișinău, 2006.
Cinci pâini - Wikisource;