Hora costumelor populare - scenariu didactic

Argumentarea proiectului

,,Costumul național ca și limba e tezaurul neamului” (Constantin Brâncuși)

Costumul popular românesc reprezintă un act de creație, care înglobează iscusința și priceperea țăranului român, el este un etalon de frumusețe, însuflețit de creatorul lui cu un limbaj de comunicare a tradițiilor străvechi, o dovadă vie a unui amplu proces de ctitorie colectivă.

În vechime nu era agreată copierea motivelor ornate pe costume, precum nici abaterea de la tradițiile comunității din care persoana făcea parte. Tinerele fete își confecționau costumele conform propriilor viziuni, impregnând în ele parte a personalității lor, a poziției sociale, a ocaziei cu care erau purtate. Astfel costumul trebuia să corespundă atât firii, cât și chipului, să tină cont de culoarea părului și a ochilor, de statutul social, dar și de evenimentul la care era îmbrăcat.

Costumul fiecăruia prezenta o valoare unica și irepetabilă. Nici în garderoba proprie nu existau două costume la fel. În colecțiile muzeelor populare nu găsim două costume identice, se deosebesc unele de altele prin desen, culoare sau croială. În același mod se confecționau și iile bărbătești brodate de mame, bunici sau viitoarele soții.

Materia primă pentru costumul tradițional se obținea în casă din țesături manufacturate din fire de cânepă, în, cultivate în gospodărie, lână, de la oieri, toate împletite cu pricepere în războaiele de țesut ale femeilor. Pe lângă aceste materiale se foloseau și pieile animalelor, prelucrate de tăbăcari pricepuți, pentru realizarea cojoacelor, pieptarelor, a căciulilor și a opincilor.

Costumul tradițional a fost influențat de factorul social, demografic, de condițiile climatice ale fiecărei zone, de condițiile de vecinătate cu alte popoare îmbogățindu-se mereu fără să-și piardă acea notă de autenticitate românească ușor de identificat indiferent de proveniența și destinația lui. Particularități funcționale ale costumelor populare pot fi depistate în mediul rural la târgurile de toamnă, la sărbătorile de iarnă, la horele din sate, la nunți, la cele purtate în sărbătorile religioase.

„Portul românesc, ca trăsături generale are aceeași asemănare pe tot cuprinsul țării, având desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială sau doar de modul de folosire a pieptănăturii și a podoabelor. El are ca trăsătură esențială unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor și zonelor respective.”

„Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime produse în gospodăriile țăranilor, portul popular românesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogată măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, vârstă și sex, adaptându-se ocupațiilor specifice fiecărei zone.”[1]

Dorim să învățăm elevii să aprecieze frumusețea portului popular, a dansului și cântecului românesc, a meșteșugurilor tradiționale atât de mult apreciate în țară cât și în afara ei. De aceea am considerat oportună prezentarea acestei teme, consider important să cultivăm de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de apartenență, de iubire și dragoste pentru rădăcinile și valorile poporului român.

Din punct de vedere practic-aplicativ, tradițiile și obiceiurile românești sunt un izvor nesecat de inspirație în proiectarea unor activități atractive școlare la toate disciplinele de curs dar și extrașcolare prin serbări , spectacole sau alte manifestări culturale.

Urmărind transmiterea acestor valori autentice elevilor mei , am conceput scenariul unei activități practice interdisciplinare de atelier în cadrul orelor de abilități practice cu tema „HORA COSTUMELOR POPULARE”

Materialul didactic folosit : planșa demonstrativă cu etapele de lucru, o lucrare model, prezentări power point a unor costume populare, ornamente și motive populare.

Am distribuit cartoane A4 în culorile tricolorului, hârtie de culoare albă, neagră și roșie, tricolor din material textil, sau carioci hârtie glasată, creioane colorate, creion HB, foarfece, lipici solid.

Scopurile acestui demers didactic au fost:

 - Dobândirea de informații despre portul popular românesc și îndeletnicirile oamenilor de la țară;
 - Formarea priceperilor și a deprinderilor de a decupa după șablon, de a croi și de a lipi hârtia;
 - Dezvoltarea imaginației creatoare, a sensibilității și gustului pentru frumos.

Mi-am propus ca la sfârșitul acestei activități și pe parcursul ei elevii să fie capabili să prezinte elementele care alcătuiesc costumul tradițional românesc pe baza materialului ilustrativ, să realizeze “Costumul popular” decupare după șablon, croire și lipirea hârtiei, respectând etapele de lucru, să utilizeze culorile semnificative ale costumului popular și să evalueze critic și autocritic lucrările realizate, în funcție de criteriile de evaluare propuse; (respectarea temei de lucru, gradul de finalizare, originalitate, expresivitate, acuratețe);
Am utilizat metode și procedee precum conversația, dialogul dirijat, explicația, demonstrația, observația, expunerea, activitate practică.

 

Descrierea situațiilor de învățare

În etapa incipientă se pregătește materialul didactic necesar desfășurării activității practice, se creează climatul necesar derulării acțiunii educaționale.

Pentru a capta atenția elevilor am prezentat în power point imagini cu costumul popular românesc specific zonei noastre și a altor zone din țară și am lansat discuții asupra elementelor componente ale acestuia.

Părțile componente ale costumului popular sunt:

 - bărbătesc: cămașă (ie), pantaloni (ițari), brâu, vestă, cojoc, opinci.
 - femeiesc: cămașă (ie), fustă, fotă (catrință, opreg), maramă, opinci.”

Li se explică copiilor semnificația cuvântului “port”. Portul național românesc este un act de creație al țăranului român motivele care-l ornează fiind îmbogățite continuu de fiecare creator anonim în parte. Pe lângă frumusețe, portul popular românesc are și acea calitate funcțională de a răspunde nevoilor celui care-l poartă. Ia albă reflectă razele soarelui atunci când se muncește la câmp, la fel și pantalonii (ițarii de culoare albă). Ilicul și cojocul protejau persoana care le îmbrăcă în zilele reci de toamnă sau de iarnă. Portul românesc ca de altfel întreaga artă populară (arhitectura, sculpturile în lemn, ceramica) s-a născut și a dăinuit pe teritoriul țării noastre din cele mai vechi timpuri până astăzi. Cusătura, arta cusutului și a țesutului sunt îndeletniciri foarte vechi.

Sunt prezentate pe videoproiector costume populare din diverse regiuni ale țării, precum și ornamente din cu motive naționale.
Pentru realizarea activității practice s-au vor purtat discuții privind modelul și materialul prezentat.
 − Ce materiale aveți pe bănci?” (suport carton colorat, hârtie de culoare albă neagră și roșie creioane colorate, creion normal HB, carioci, foarfece, lipici solid).

Activitatea este mult mai plăcută dacă se desfășoară pe un fond muzical. Eu am ales: Grigore Leşe – „Bucovina”, Gheorghe Zamfir – „Doina”, Ciprian Porumbescu – „Baladă ”

Pentru realizarea etapei de evaluare am realizat o expoziție cu lucrările elevilor, care au fost analizate în mod obiectiv, după criteriile de evaluare propuse. Am făcut aprecieri globale, dorind să răsplătesc efortul tuturor elevilor, dar și individuale sau de grup asupra modului în care elevii au participat la lecție, au colaborat și s-au susținut unii pe alții. Le-am solicitat copiilor să-și exprime părerea despre activitatea desfășurată, despre modul în care au lucrat ei și colegii lor.

 

Descrierea activității practice

1. Pregătirea materialului: Coala albă A4 se pliază pe lungime în trei părți prin aducerea marginilor laterale la mijloc, fără a le suprapune. Se trasează cu linii punctate cele două axe de simetrie obținute prin pliere, precum și mijlocul colii A4.
2. Se desenează conturul stâng respectiv drept al unui costum popular masculin respectiv feminin, pe extremele obținute prin plierea hârtiei. Aceste materiale se multiplică pentru fiecare elev în parte.
3. Se taie cu foarfeca coala A4pe jumătate.
4. Fiecare parte astfel obținută se decupează după conturul trasat avându-se grijă ca hârtia să rămână pliată în două. Cele două figurine se desfac realizându-se astfel un contur masculin respectiv feminin ce se încadrează pe suportul cartonat A4.
5. Din hârtia neagră se decupează conturul pieptarelor atât pentru costumele bărbătești cât și pentru cele femeiești, folosindu-se de asemenea axa de simetrie.
6. Se decupează și catrințele pentru costumele de femei, niște dreptunghiuri a căror lățime se poate franjura cu foarfeca la un singur capăt.
7. Se lipesc figurinele albe pe suportul colorat din carton care poate avea culoarea roșie, galbenă și albastră pentru un mai mare efect vizual.
8. Se aplică elementele constitutive a costumului, pieptarele negre și catrințele prin lipire.
9. Se aplică prin lipire sau desenare cu carioci brâul tricolor la mijlocul fiecărui costum.
10. Se ornează iile cu motive populare la alegere.
11. Se așează lucrările unele lângă altele ca jocul popular numit „brâul” în ordinea culorilor steagului național.[2]

 

Note:
[1] Revista EduSoft www.edusoft.ro/portul-popular/
[2] Această activitate se poate realiza la clasele mai mari prin utilizarea de materiale sintetice și coaserea elementelor componente ornamentale.

Bibliografie:
Breben S., Goncea E., Ruiu G., Fulga M: Metde interactive de grup – ghid metodic, Ed. Arves, 2007;
Leocadia Ştefănucă: Culegere de cusături populare, Editura Dacia, București, 1990.
Stan Lucian: Abilitati practice – ghid metodologic pentru clasele I-IV, București, Editura Aramis, 2000
E. Ciobanu, M. Popescu Marin: Dicţionar explicativ și enciclopedic al limbii române, Editura Floarea Darurilor, București, 1997;
www.romanianmuseum.com , ro.wikipedia.org