Șezătoarea - modalitate de abordare interdisciplinară

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista atunci când ei vor fi mari și nimic nu ne va permite să știm cum va fi lumea lor, atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori)

Societatea în care vor trăi copiii noștri are nevoie de oameni care să treacă cu ușurință de la un domeniu la altul. O instruire care răspunde adecvat cerințelor științei și societății contemporane implică atât abordări interdisciplinare cât și studiul aprofundat al conținuturilor proprii diferitelor discipline.

Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că nici o disciplină de învățământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline. Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară utilizarea unor modalități de lucru care conduc la exersarea capacităților operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înțelegerea multiplelor și variatelor interdependențe dintre fenomenele lumii reale.

Astfel în cadrul diferitelor ore de la clasă, am organizat șezători unde am învățat, am cântat, am socotit, am rezolvat probleme de logică și am dansat.

Voi exemplifica câteva din jocurile-exerciții pe care le-am folosit la șezătorile clasei alături de cântece, jocuri de mișcare și dansuri.

 

1. Unde este greșeala?

Elevii împărțiți pe echipe vor trebui să depisteze greșeala cât mai promt:

• Era toamnă, era întunecat. Auzii ciripit voios de vrăbiuțe care adunate în stoluri plecau spre țările calde.
• După ce a terminat de citit o frumoasă carte de poezii, Ionel a pus-o la locul ei în cutie.
• O veveriță și-a umplut cămara pentru iarnă cu cărăbuși, broscuțe și șoricei.
• Păunița își rotea cu mândrie coada împodobităcu pene minunat colorate în timp ce păunul, care nu se putea mândri cu o asemenea podoabă stătea modest în urma ei.
• Uliul pândea stând pe craca cea mai de jos a copacului. Cârtița l-a văzut și repede s-a ascuns în mușuroi scăpându-și astfel blănița lucioasă de ghearele hrăpărețe ale uliului.
• Petru este foarte bun la matematică. El socotește repede și corect: 5 + 4 + 10 – 4 = 18

2. Cine zice mai repede și de mai multe ori?

• De gospodărit m-am gospodărit dar de degospodărit nu mă pot degospodări.
• Capră albă, piatră albă; calcă capra, crapă piatra.
• Calul sare-n piatră seacă, piatra seacă-n patru crapă.
• Plopu-i plin de ploaie, ploaia umple plopul.

3. Ghici ghicitoarea mea!

• Două picioare stă pe trei picioare și ține un picior în mână. Vine patru picioare și-i ia piciorul din mână și fuge. Atunci două picioare, de ciudă, ia trei picioare și aruncă după patru picioare care de frică lasă piciorul luat și fuge. (omul, pisica și scaunul cu trei picioare)
• Care orașe nu au locuitori? (cele de pe hartă)
• Cum poți călători până la Paris mai repede decât cu trenul și avionul? ( cu gândul)
• Cine mănâncă fierul? (rugina)
• Ce-i lipsește unui bolnav? (sănătatea)
• Câte ouă poate mânca un om pe nemâncate? (unul)
• Cum putem aduce apă cu ciurul? (când apa este înghețată)
• Cine are ureche dar nu poate auzi? (acul)
• Ce se ține de noi și n-o putem goni? (umbra)

4. Socoteli de petrecere

• Era un cârd de ciori. Cioara dinainte avea două ciori în urmă iar cea din urmă avea două ciori înainte. Câte ciori erau? (3 ciori)
• Câți ani are fiecare membru al familiei știind că mama are are dublul anilor fetei, tata e cu 10 ani mai în vârstă decât mama iar cei trei împreună au 100 de ani.(fata are18 ani, mama are 36 ani iar tata are 46 ani)
• Petru este foarte bun la matematică. El socotește repede și corect: 5+ 4+ 10 -4 =18
• Erau doi tați și doi feciori care s-au pus la masă să mănânce trei portocale.

Cum se face că le-a ajuns la fiecare câte o portocală? (erau tata, fiul și nepotul)

• Cum poți scădea 1 din 9 ca să rămână 10? (iei I din IX și rămâne X)
• Într-un copac sunt 30 de vrăbii. Vânătorii trag cu pușca și ucid 10 vrăbii. Câte vrăbii au rămas în copac? ( nici una)

 

Jocuri didactice:

5. Ghici despre ce este vorba?

Copiii au fost solicitați să denumească și să recunoască mijloacele de locomoție precizând și locul pe unde circulă. Materialul didactic folosit a fost un disc, având pe marginea lui lipite imagini. Copilul atins cu o baghetă este întrebat: "Ghici despre ce este vorba" apoi el denumește mijlocul de locomoție reprezentat în imaginea de pe disc, precizând și locul pe unde circulă. Se poate complica jocul întrebând copiii amănunte referitoare la însușirile mijloacelor de locomoție (cine conduce? ce transportă?).

Pentru ca jocul să fie mai atractiv se poate imita și zgomotul produs de aceste mijloace de locomoție, se cântă cântecele erferitoare la mijloacele de locomoție, se realizează jocuri de mimă.

6. Spune mai departe

Conducătorul jocului aruncă mingea sau cubul unui copil, începând o propoziție despre ființe sau lucruri care emit anumite sunete sau zgomote. Copilul care va primi mingea, va completa prin onomatopeea corespunzătoare propoziția începută de conducătorul jocului. Ceilalți copii vor repeta onomatopeea în cor executând mișcări specifice.

Se vor alcătui propoziții de felul:

Cioara face … cra, cra, cra.
Gâsca face … ga, ga, ga.
Porcul face …groh, groh, groh.
Ursul face … mor, mor, mor.
Șoricelul face … chiț, chiț, chiț.
Porumbelul face … gru, gru, gru.
Mașina face … tu, tu, tu. Etc.

7. Micul inventator

Conducătorul jocului va arăta participanților două figuri geometrice și le va cere să deseneze obiecte cunoscute de ei, a căror formă seamănă cu aceste figuri combinate, în mod diferit.

Jocul se poate complica cerându-le participanților să-și imagineze o poveste cu sau despre desenul rezultat, să spună povestea sub formă de cântecel sau să execute fel de fel de mișcări pe parcursul audierii poveștii.

8. Coșulețul cu surprize

Verifică și consolidează formularea corectă a propozițiilor, despărțirea corectă în silabe a cuvintelor, recunoașterea sunetelor inițiale și finale. În cadrul acestor jocuri, copiii se împart în două echipe. Fiecare echipă primește câte un coș. La fiecare răspuns corect echipa primește de la conducătorul jocului câte o floricică. Câștigă echipa cu cele mai multe floricele.

 

Toate jocurile didactice amintite le-am abordat interdisciplinar, consolidând aptitudinile elevilor, capacitățile de comunicare, matematice, psiho-motrice și muzicale ale acestora.

O abordare interdisciplinară permite elevului să acumuleze informații despre obiecte, procese, fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai școlarității. Metodele prezentate constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoștințe și volumul de învățare.

„Aportul la cultura generală a fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce este specific ci prin ceea ce are în comun, generalizator, transferabil de la un domeniu la altul.” (Louis Croft)

 

Bibliografie:
Ciolan, Lucian, Învățarea integrată, Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Iași, Editura Polirom, 2008;
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 1996;
Ion T. Radu, Interdisciplinaritatea- de la necesitate la realizare, în Revista de pedagogie nr.2/1986
Ionescu, Miron și Radu, Ioan, Didactica modernă Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001;
Mușata Bocoș,(2002), Instruire interactivă, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca;
Pălășan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu; Huțanu, Elena - Interdisciplinaritatea și integrare - o nouă abordare a științelor în învățământul preuniversitar, în Revista Formarea continuă a C.N.F.P. din învățământul preuniversitar, București, 2003.