Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Proiectul a făcut parte dintr-o tema anuală de studiu mai amplă „Cum este, a fost și va fi aici pe Pământ?”, tema activității descrise în continuare este „Să descoperim Dumbrava minunată!”. Activitatea se adresează copiilor de grupa mare de la grădiniță se desfășoară într-o pădure și are o durată de trei ore.
Scopul activității: Sistematizarea și consolidarea cunoștințelor referitoare la conținutul povestirii Dumbrava minunată prin investigarea elementelor pădurii, precum și cultivarea plăcerii de a desfășura jocuri/ activități în natură.
Pregătirea activității: se va realiza în prima parte a săptămânii prin lecturarea de către educatoare a textului literar Dumbrava minunată de Mihai Sadoveanu, cu accent pe călătoria imaginară a personajului prin pădure, Lizuca, și interacțiunea sa cu elemente din mediul înconjurător. Se prezintă preșcolarilor posibilitatea de a descoperi împreună dumbrava prin vizita în pădurea de la marginea orașului într-un timp nu prea îndepărtat - sfârșitul de săptămână. Până atunci tuturor le revine sarcina de a relua povestea ascultând-o citită sau repovestită de educatoare sau părinți, de a o repovesti pentru a ști care sunt elementele ce trebuie găsite pentru identificarea dumbrăvii.
Stânga sau dreapta: Pentru realizarea acestui joc am așezat pe covor 4 cercuri, dintre care 2 roșii și alte 2 albastre, și între ele, pe mijlocul grupei, am realizat trecerea de pieton din hârtii albe, iar eu am stat în mijlocul lor cu două panglici în mână (una roșie, una albastră). Am împărțit copiii în două grupe: echipa albastră și echipa roșie. La fiecare echipă am ales un lider căruia i-am legat de mână o panglică albastră sau roșie. La început i-am lăsat să meargă în pas vioi sau lent, așa cum au dorit (fără să alerge), cu regula de a nu se lovi sau atinge unii de ceilalți. Am dat diferite comenzi: “Roșu, pornește!” (am ridicat panglica roșie) și “Albastru, stop!” sau am ridicat panglica albastră și am lăsat-o în jos pe cealaltă roșie (echipa albastră a pornit și roșie a stat), sau ambele panglici sus (ambele echipe au pornit), sau ambele panglici jos (ambele echipe stau pe loc în cercuri). În acest timp, când una dintre panglici era ridicată, echipele trebuiau să fie atente pentru a traversa corect. Față de desfășurarea jocului din carte, i-am adus unele îmbunătățiri pe care le-am considerat de cuviință.
Despre orașul aglomerat și traficul rutier: În acest joc am aranjat în sala de grupă semne diverse de circulație (trecere de pieton, semafor, spital, poliție, școală, interzis), mașini, am amenajat din coli de hârtie tăiate - trecerea de pieton, imagini din diferite aspecte din traficul rutier la videoproiector. După ce am vizionat imaginile, am trecut la practică: am învățat să traversăm corect, doar pe la semnele de trecere pieton, am învățat semnificația semnelor de spital, poliție, interzis și școală. Am vorbit despre fiecare în parte, apoi am explicat fiecare comportament în apropierea acestor semne, plus trecerea de pieton. Referitor la trecerea de pieton aici am exemplificat și atunci când suntem pe trecere și vine o mașina din depărtare, și atunci când suntem pe trecere și vine o mașină aproape de noi, și atunci când trec mașinile și vrem să trecem, cum procedăm, și atunci când o mașină a oprit și trecem, sau când e doar o mașină a oprit iar celelalte nu. Cred că am utilizat toate formele posibile. Copiii au fost foarte încântați.
Metoda în sine a fost dezvoltată în 1919 de discipolul și urmăritorul lui Dewey, William Kilpatrick (1871–1965), cu scopul de a-i învăța pe copii nu cunoașterea disciplinelor, ci cunoașterea fenomenelor considerate probleme în propriile lor vieți. El cere copiilor să rezolve sarcinile și activitățile planificate în mod independent: „în loc de programa tradițională, grupează programa în jurul unor unități de activitate asemănătoare vieții, pe baza intereselor copilului, care au fost dobândite independent, în funcție de caracteristicile de dezvoltare și ritmul de dezvoltare individual al fiecăruia Această metodă se bazează pe interesul copiilor, se bazează pe activitățile comune al educatoarei și ale copilului și organizează procesul de cunoaștere ca o serie de proiecte. Proiectele sunt sarcini complexe, se concentrează pe o problemă de natură practică. Se concentrează pe auto-activitatea copiilor în legătură cu subiecte legate de viață. Subiectul potrivit este determinat de loc și de oameni, deci este întotdeauna specific și unic. Se bazează pe experiențele copiilor și, ca plan de sarcini, este o caracteristică importantă a planificării conștiente.
De mici copii îndrăgim poveștile. Mai mult decât atât, aceste povești au rolul de a stimula educația și imaginația copiilor, care învață să descopere lumea minunată a cărților. Poveștile îi permit copilului să pătrundă într-un univers fantastic, plin de mistere și cât se poate de fascinant. Această fascinație îl atrage și încet, încet cu fiecare poveste descoperită, micul ascultător pătrunde în această lume mirifică.
Dincolo de poveștile „de acasă”, copilul învață la creșă și mai apoi la grădiniță valențele educative pe care acestea le transmit. Educatoarele selectează conținuturi în funcție de nivelul de vârstă al preșcolarilor, încercând să transmită prin intermediul lor aspecte pozitive ale vieții de zi cu zi. Astfel copilul încearcă să fie mai prietenos, mai bun, să-și ajute semenii, așa cum fac personajele din povești. Cu ajutorul acestor eroi, micuțul va reuși chiar să își depășească anumite fobii. Binele și răul sunt două concepte pe care cel mic le poate distinge încă din primii anișori de viață. Copilul înțelege că există anumite reguli și conduite ce se aplică în fiecare zi. Aceste reguli trebuie respectate, deoarece în lipsa lor nici o societate nu poate funcționa. De asemenea, va înțelege că dacă nu respecți aceste reguli de conduită, devii personajul negativ, precum cel din poveste, iar personajul negativ întotdeauna suferă consecințele faptelor sale.