Educația ecologică în activitățile extracurriculare

Educația ecologică și de protecție a mediului în activitățile extracurriculare

Ecologia, ca știință, s-a dezvoltat foarte mult, începând să constituie un domeniu de interes pentru pături tot mai largi ale populației. Problemele majore care frământă omenirea în prezent cu privire la alimentație, creșterea populațiilor umane, poluare, criza energetică, productivitatea ecosistemelor, protecția și amenajarea mediului, crearea de sisteme ecologice reprezintă numai o parte din preocupările contemporane la care ecologia participă activ.

Educarea preșcolarilor în vederea însușirii unei concepții ecologice unitare a devenit tot mai necesară în prezent datorită creșterii influenței omului asupra naturii, prin dezvoltarea vertiginoasă a tehnicii, mecanizarea agriculturii, utilizarea pesticidelor, evoluția ascendentă a turismului. Ca știință complexă de sinteză, ecologia a apărut și s-a dezvoltat la interferența cu științele biologice, cât și nebiologice.

Educația ecologică și de protecție a mediului realizată în grădiniță dezvoltă copiilor o atitudine pozitivă față de mediul înconjurător prin activități desfășurate în mod sistematic. În demersul nostru educațional avem în vedere faptul că perioada preșcolară este una esențială în viața omului și reprezintă un răstimp generos pentru stimularea proceselor creative, obținerea de produse noi rezultate din activități combinatorii și formarea unei personalități creatoare prin potențarea flexibilității gândirii, dar în același timp formăm o atitudine corectă față de mediul înconjurător.

Scopul proiectului:

• Stimularea creativității preșcolarilor în domeniul abilităților practice, artistico-plastice și folosirea resursei „hârtie” din punct de vedere economic, artistic, utilitar, ecologic.
• Implicarea copiilor alături de părinți și de alți factori educaționali ai comunității în formarea și dezvoltarea unei conduite ecologice.

Activitățile pe care le desfășurăm au un caracter interactiv, pe ateliere atât în grădiniță cât și în activitățile extracurriculare. În demersul nostru educațional urmărim obținerea și procesarea unor informații în legătură cu modul de producere al hârtiei, tipurile de hârtie utilizate de copii cât și costul unor produse fabricate exclusiv din hârtie sau în combinații cu alte materiale naturale sau sintetice.

În toate activitățile practice se evidențiază proprietățile hârtiei socotită ca o resursă ce trebuie utilizată rațional, artistic, utilitar. Am realizat împreună cu școlarii lucrări estetice în primul rând pentru decorarea sălilor de grupă și al claselor unde ne desfășurăm activitatea dar și pentru diverse evenimente.

O atenție deosebită în cadrul acestui proiect acordam aspectelor legate de colectarea și reciclarea hârtiei, o activitate din nefericire puțin valorificată în planul educației ecologice dar care noi încercăm să o transformăm într-o practică curentă.

Am creat pe holurile grădiniței spații în care copii adună hârtie indiferent de cantități, Sunt plăcut impresionată când copiii au o atitudine corectă față de cei ce risipesc hârtia, având în același timp capacitatea de a-i îndemna pe proprii părinți în colectarea hârtiei. Observăm în orice moment al zilei dorința copiilor de a folosi hârtia cât mai judicios și de a aduna orice bucățică nefolosită, astfel determinăm o direcție pozitivă în educație, o abordare și soluționare a problemelor de respect pentru mediul înconjurător. Educația ecologică și de protecție a mediului este necesară și posibilă de la cea mai fragedă vârstă și numai copiii pot sa sensibilizeze adulții care nesocotesc mediul și ocrotirea acestuia.

Ca urmare a creșterii economice, omul dispune de mijloace tehnice performante, consumând astfel cantități mari de resurse naturale, exploatând tot mai mult mediul natural. Toate acestea duc la modificări naturale majore, din cauza faptului că acțiunea umană nu este supusă controlului conștient.

Într-o eră informațională, acaparată de mirajul globalizării, în care planeta și odată cu ea omenirea întreagă suferă, experiența mi-a demonstrat că uneori creativitatea copiilor, spontaneitatea și naivitatea lor în dorința de a descoperi lumea este un punct esențial în demersul nostru pentru un mediu natural sănătos.

Pe această linie, învățământul are un rol deosebit de important. Prin metodele sale corespunzătoare, printr-o implicare sinceră și conștientă, învățământul poate să dea startul într-o nouă eră a responsabilității cetățeanului obișnuit, de care societatea românească are atâta nevoie.

Educația în domeniul ocrotirii mediului înconjurător trebuie să înceapă din fragedă copilărie și să fie continuată în tot timpul anilor de școală, cât și în afara școlii.

Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când se va reuși ca preșcolarii-cetățenii de mâine să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu natura. Pentru aceasta este necesar sprijinul manifest al tuturor factorilor responsabili de formarea unei noi conștiințe. Nu trebuie uitat că mediul va fi și cum vor copii noștri să-l păstreze.

Formarea comportamentului de protecție poate începe prin plantarea de către fiecare copil a unei flori în ghiveci, iar în echipă să se îngrijească de spațiul verde din jurul grădiniței. Copiii vor afla că fără apă și pline de buruieni plantele nu vor crește. Frunzele uscate ale copacilor nu se vor arde, căci fumul poluează aerul pe care îl respiră oamenii, plantele și animalele, ci se vor îngropa; prin procesul de putrezire devenind îngrășământ natural pentru plante.

O metodă de actualitate și foarte îndrăgită și accesibilă preșcolarilor este proiectul educațional, în cadrul căruia copiii participă la o serie de activități, eventual și în colaborare cu preșcolarii altei grupe. Aceste activități sunt atractive, formează și dezvoltă aptitudini și capacitați mai mult decât prin alte metode. Am desfășurat cu preșcolarii proiectul “Natura văzută prin ochii de copil”- un proiect ecologic care i-a dus pe cei mici în mijlocul naturii aproape de gunoaiele din parcul Nicolae Romanescu, participând la ecologizarea lui, în grădina unității, plantând copaci, apoi au redat prin desene și machete ceea ce au surprins. Prin aceste activități consider că am făcut primii pași spre lungul drum al formării unui comportament de ocrotire a mediului.

 

Bibliografie:
Arhip, Ana, Educația ecologică și supraviețuirea omului, Editura Arc, Chișinău, 1996.
Nedelcu, Gabriela (coord.), Educația ecologică și voluntariatul în protecția mediului, Editura Fundației pentru cultură și educația ecologistă, Cluj-Napoca, 2003.