Limbajul copiilor mici, în special când ei provin direct din familie, fără să mai fi fost într-o instituție cu cadre didactice specializate, este în plin debut de acumulări sub auspiciile efortului personal și permanent al fiecăruia. Copilul preia cuvinte auzite la adultul vorbitor din preajma lui, raportându-se la acesta ca la un model. Pentru exprimarea dorințelor sale sau pentru a-și manifesta opțiunile își stabilește criterii de alegere a cuvintelor, instrumentate cu grijă deosebită pentru eficacitate: refolosește acei termeni care i-au permis să-și traducă mai bine emoțiile, nevoile, gândurile, adică l-au ajutat să se facă înțeles.
Intrat în grupa mică la grădiniță, educatoarea este cea care preia rolul modelului de formare a copilului, inclusiv sub aspectul comunicării și limbajului. De aceea educatoarea de la grupa mică trebuie să aibă permanent în atenție următoarele:
A.) Limbajul se constituie; ea trebuie, deci, să vorbească corect, rar, simplu, fără să-l „înece pe copil sub un val de cuvinte”; să folosească termenii exacți, fraze simple, dar cu structuri variate;
B.) Perioada gânguririi sau a limbajului infantil trebuie să se încheie definitiv, chiar și acasă, de aceea nu numai că nu trebuie încurajate deprinderile rele ale părinților (prin repetare : papa, nani, etc) , dar trebuie să-i atenționeze și pe aceștia;
C.) Nu există comunicare cu un copil decât dacă acesta dorește. De aceea va trebui să profite de situațiile naturale, spontane, în care copilul este dornic să comunice;
D.) Limbajul presupune exersare: educatoarea nu trebuie să meargă în întâmpinarea dorințelor copilului doar intuind, ci să-i lase acestuia timpul necesar să exprime prin limbaj ceea ce vrea. De exemplu îi va da jucăria atunci când copilul spune că vrea jucăria, nu imediat ce o arată.
În raport cu aceste aspecte, educatoarea trebuie să intuiască sau să identifice momentele sau situațiile cele mai propice pentru a susține activitatea de familiarizare a copiilor mici cu limbajul și comunicarea. În opinia mea, în cursul programului de grădiniță, acestea ar fi:
Sosirea dimineața. Unii copii sunt dornici să povestească evenimente trăite în familie sau întâmplări din grupul de prieteni. Este nevoie de multă disponibilitate și tact din partea educatoarei pentru a asculta și a conduce eficient acest tip de discuții.
Îmbrăcatul / dezbrăcatul. Copilul care nu-și găsește haina plânge și merge să-i spună educatoarei. Altul vrea să-i arate un lucru nou. Un altul întreabă dacă și-a pus bine pantalonii, în timp ce alt copil nu știe dacă și-a încheiat bine haina. Trebuie atunci răspuns fiecăruia în parte , cu atenție asupra reacției. Acestea sunt momente de exprimare / comunicare naturală și spontană.
Masa. Copiilor li se vor prezenta numele mâncărurilor, verbele uzuale (a se servi, a se șterge, a consuma, a cere, a savura, a prepara), structuri de propoziții și fraze simple ( nu-mi place, sunt delicioase, îți place), noțiuni de cantitate (prea mult, puțin, destul, suficient).
La acest nivel, educarea limbajului se face de fapt, prin fiecare activitate, copiii îmbogățindu-și permanent vocabularul și rafinându-și exprimarea și comunicarea. Stabilind clar și atent toate obiectivele, putem afirma că lucrăm în manieră interdisciplinară.
Exemplific cu o activitate care cuprinde DLC, DȘ, realizate printr-una practic-gospodărească.
Tema: Realizarea unei salate de fructe.
Obiectivele activității: Să denumească fructele din săculeț; Să-și îmbogățească vocabularul cu câteva cuvinte și expresii: compot, salată, șorț de bucătărie, denumirea culorilor, elemente de formă; Să identifice senzorial câteva caracteristici ale fructelor; Să selecteze materialul în funcție de tema propusă; Să identifice elementul care nu aparține categoriei de gen; Să participe cu acțiuni simple la pregătirea produsului; Să verbalizeze acțiunile.
Descriere: Pregătim activitatea cu o zi înainte, când copiii vor alege fructele, privind imagini de pe jetoane. Tot de pe jetoane, dar și cu ajutor de la educatoare, ei aleg ustensilele și ingredientele și se va anticipa activitatea din ziua următoare.
A doua zi , educatoarea aduce fructele (pe care nu le arată) , ustensilele și ingredientele. Un săculeț este pus pe masă. Copiii trebuie să-i ghicească conținutul prin explorare senzorială (miros, pipăit, aprecierea greutății). Fructele sunt scoase unul câte unul și ,, inventariate”. Li se precizează numele, caracteristicile. Vocabularul va fi orientat asupra senzațiilor și abordărilor senzoriale (văz, pipăit, gust), copiii fiind antrenați să se exprime.
Printre fructe va fi strecurat și un intrus (cartof sau altă legumă). Atrăgându-le atenția, copiilor li se va indica diferența dintre fructe și legume, li se va preciza ce se mănâncă crud și ce preparat, care este diferența dintre un compot și o salată de fructe.
Educatoarea își pune un șorț de bucătărie, ca indiciu că vor lucra la bucătărie. Le va arăta copiilor o carte de bucate, explicându-le la ce folosește și arătându-le în interior o imagine cu salata de fructe.
Copiii vor alege salatiera (castronul), farfuriile, lingurițele, șervețelele. Se poate începe activitatea propriu zisă.
Observații:
Copiii mici (2-3 ani): Nu-și amintesc ce au făcut cu o zi înainte; Trebuie să guste imediat.
Copiii mai mari (3 ani): Au memorie pentru a-și aminti elementele pregătitoare; Manifestă răbdarea de a mânca mai târziu; Ei trebuie puși să povestească apoi ce au văzut și au făcut.
Alte subiecte utile dezvoltării limbajului: Aranjarea ustensilelor de bucătărie; Prepararea și servirea ceaiului; Ședința de deghizare (copiii probează haine, pălării, bijuterii etc); Recunoașterea unor zgomote (pași, aplauze, tobe, clopoței, etc); Copiii își descoperă vocea (murmurat, șoptit, strigăt, țipăt..); Dialogul cu o marionetă.
Copiii se deplasează în curte unde sunt îndrumați: Să atingă copacii, iarba, să descopere insecte; Să facă remarci despre vreme; Să privească norii, ploaia; Să simtă vântul în păr, etc.
Consider că la această etapă de vârstă, pentru socializare și interiorizarea unor norme de comunicare, este foarte importantă comunicarea între grupe prin activități comune.
În vederea atingerii scopului nostru educativ, cu copiii mici trebuie să reușim să realizăm din toate aceste activități o bucurie zilnică pentru ei, să le creăm necesitatea și curiozitatea parcurgerii lor, pentru a le stimula interesul și dorința de cunoaștere necontenită.
Bibliografie: Revista Învățământul Preșcolar
Publicat de:
Cranta Ionela
Profesor înv. preșcolar, la Școala Gimnazială Nr.2, Caracal.