Integrarea momentului de poveste în activitățile din grădiniță

De mici copii îndrăgim poveștile. Mai mult decât atât, aceste povești au rolul de a stimula educația și imaginația copiilor, care învață să descopere lumea minunată a cărților. Poveștile îi permit copilului să pătrundă într-un univers fantastic, plin de mistere și cât se poate de fascinant. Această fascinație îl atrage și încet, încet cu fiecare poveste descoperită, micul ascultător pătrunde în această lume mirifică.

Dincolo de poveștile „de acasă”, copilul învață la creșă și mai apoi la grădiniță valențele educative pe care acestea le transmit. Educatoarele selectează conținuturi în funcție de nivelul de vârstă al preșcolarilor, încercând să transmită prin intermediul lor aspecte pozitive ale vieții de zi cu zi. Astfel copilul încearcă să fie mai prietenos, mai bun, să-și ajute semenii, așa cum fac personajele din povești. Cu ajutorul acestor eroi, micuțul va reuși chiar să își depășească anumite fobii. Binele și răul sunt două concepte pe care cel mic le poate distinge încă din primii anișori de viață. Copilul înțelege că există anumite reguli și conduite ce se aplică în fiecare zi. Aceste reguli trebuie respectate, deoarece în lipsa lor nici o societate nu poate funcționa. De asemenea, va înțelege că dacă nu respecți aceste reguli de conduită, devii personajul negativ, precum cel din poveste, iar personajul negativ întotdeauna suferă consecințele faptelor sale.

Până în prezent, în grădiniță se vorbea despre povești cu precădere în activitățile de educarea limbajului, educație pentru societate și uneori chiar și la cunoașterea mediului. Cunoscute fiind valențele formative și terapeutice ale poveștilor și povestirilor, se încearcă valorizare a acestora, oferindu-li-se în noul curriculum, o etapă distinctă în organizarea zilnică a secvențelor de învățare. În încercarea de a atrage copilul spre lucrul cu cartea și pentru a îndeplini cu succes obiectivele propuse, educatoarele vor planifica această etapă o dată sau de mai multe ori pe zi.

Activitățile din grădiniță se desfășoară după un program bine stabilit putând fi clasificate pe trei categorii: activități de dezvoltare personală, activități liber alese și activități pe domenii experiențiale. Noutatea dată de curriculum în vigoare este introducerea unui moment de poveste, integrat în planificarea zilnică, altul decât cel bine cunoscut: mijlocul de realizare povestirea educatoarei, la care se adaugă și povestirea copiilor cu toate variantele sale.

Acest moment de poveste este o scurtă secvență pe care cadrul didactic îl planifică în cadrul ADP sau ALA și poate îmbrăca diverse forme. Poate reprezenta o poveste spusă ori citită la Întâlnirea de dimineață, înainte de ora somnului, la trezire sau în timpul activităților alese. Avantajul este că fiind organizați în grupuri mici, copiii nu mai simt rigorile unei activități frontale, se pot mișca liber și pot interveni în timp ce se citește sau povestește.

Momentul de poveste poate fi atunci când se deschid centrele de interes. Unii copii pot alege Biblioteca sau Științe pentru a povesti sau pentru a li se povesti. Se înțelege că gustul pentru lectură se formează timpuriu și de aceea în grădiniță informațiile sumare legate de mediul înconjurător sau istorie se transmit prin intermediul povestioarelor. Acestea fac trecerea de la lumea fabuloasă a poveștilor din grădiniță la cea reală. Contactul cu poveștile educatoarei conduce la dezvoltarea gustului pentru frumos, la îmbogățirea vocabularului, la creativitate.

Copilul poate învăța prin intermediul poveștilor și povestirilor ce înseamnă prietenia și care sunt aspectele pozitive ale vieții. Mai mult, va încerca să fie mai prietenos, precum personajele din poveste, bun, prieten cu alți copii, de ajutor precum personajele din poveste.

Cu ajutorul personajelor de poveste, micuțul va reuși chiar să își depășească anumite fobii. Binele și răul sunt două concepte pe care cel mic le poate distinge acum încă din primii anișori de viață. Copilul înțelege că există anumite reguli și conduite ce se aplică în fiecare zi. Aceste reguli trebuie respectate, deoarece în lipsa lor nici o societate nu poate funcționa. De asemenea, va înțelege că dacă nu respecți aceste reguli de conduită, devii personajul negativ, precum cel din poveste, iar personajul negativ întotdeauna suferă consecințele faptelor sale.

Povestea este o deosebită modalitate de cunoaștere a lumii, este un mijloc de comunicare și o bună metodă de instruire. Ea conține adevărurile fundamentale ale vieții. Poveștile depășesc hotarele spațiului și timpului, fiind prima hrană spirituală a copilului care îl învață să judece; o poveste bine spusă poate amuza, demonstra și dezarma.

Un moment de poveste poate fi și dramatizarea când „ne jucăm de-a...”. Aici copiii pot să povestească, să vorbească cu personajele, să le dea sfaturi. Ei își exprimă astfel emoții, se identifică cu personajele, pot deveni empatici sau, din contă, foarte critici. Devin triști sau îngrijorați atunci când personajul respectiv se află în dificultate și învață să își definească propriile emoții în raport cu anumite situații de viață. Copiii pot trăi stări similare la un moment dat în viața reală, stări pe care nu le pot gestiona sau explica. Atunci când educatoarea își dă seama că se confruntă cu o astfel de situație, poate apela la o poveste terapeutică, spusă prin intermediul personajelor, da ea și ulterior de copil, făcându-l astfel pe cel mic să înțeleagă starea emoțională care îl încearcă, să învețe să o controleze și să găsească cea mai accesibilă variantă de a o gestiona.

Este foarte important pentru copil și înțelege că este apreciat și iubit dacă poate să discute aceste lucruri. Tot în acest context, copilul învață să își definească emoțiile pozitive, în raport cu cele negative și dezvoltă anumite comportamente de tip social.

O altă rutină zilnică a momentului de poveste poate fi introducerea unei secvențe de activitate în care cadrul didactic le citește copiilor. „Lectura rămâne una dintre cele mai intense, mai educative și mai răspândite activități. Cu cât apropierea copilului de carte se face mai devreme, cu atât mai importante și mai durabile sunt efectele ei în domeniul limbajului, al comunicării, precum și în cel al comportamentului și al socializării.” (Curriculum pentru educație timpurie, 2019, pag. 12). Dacă până acum am vorbit de interacțiune educatoare-copil, acum este vorba de lectură, pe care cei mici o acceptă mai greu fiind obișnuiți cu dialog, imagini, dramatizări. Un moment potrivit pentru a asculta o poveste citită și nu povestită, este înainte de a adormi. Acest tip de activitate le cultivă copiilor răbdarea de a asculta până la final ceea ce li se citește și, închizând ochii, să-și imagineze acțiunea din text. Cititul acestor povești înainte de culcare are un rol important în stimularea profundă a dragostei pentru lectură, punând, totodată, bazele unui obicei sănătos, pe termen lung, în acest domeniu. Cititul constant în fiecare zi este în același timp și un antidot la invazia internetului și televiziunii, ce în destule cazuri acaparează copiii și îi fac pe părinți să neglijeze importanța lecturii. Pentru a nu ajunge în acest punct este important să le citim copiilor cât mai de timpuriu, la început scurte povești și povestiri, apoi chiar texte cu conținut științific, accesibile vârstei.

Pentru a stârni curiozitatea copiilor, educatoarea poate citi o poveste până la un moment dat, urmând ca la trezire sau în ziua următoare să le citească și continuarea. Astfel ei vor fi dornici să ajungă la momentul de poveste pentru a afla „ce au mai făcut personajele”. La grupele mari doamna poate lectura textul până la intrigă sau la punctul culminant, lăsând copiii să-și continue în vis povestea, sau să-i găsească un final. În acest fel somnul, care nu este pe placul multor copii se va instala mai ușor fără a le induce senzația că „este obligatoriu”. Ei vor adormi lent, odihnindu-se. Este știut faptul că în timpul somnului creierul se resetează, formează sinapse, integrând informațiile proaspete în rețeaua celor consolidate și eliminând noțiuni de care nu se poate folosi. Aceasta este de fapt învățarea ce ne ajută să ne dezvoltăm zi de zi, să gândim mai mult și mai profund.

Acest ritual poate fi continuat și acasă, seara înainte de culcare. Copiii pot citi alături de părinți, chiar dacă la început „cititul” se rezumă doar la descriere de imagini.

În concluzie, se poate reține că rolul și importanța poveștilor și povestirilor, ca activități secvențiale în procesul didactic, constă în valoarea lor cognitivă, etică și estetică, prin care se exercită o puternică înrâurire asupra întregii personalități a copiilor. Realizat zilnic momentul de poveste va duce la o apropiere a copiilor de carte, le va stimula curiozitatea de a descoperii singuri marile mistere ce se ascund între coperțile sale.

 

Bibliografie:
Bianca Bratu, Preșcolarul și literatura, Editura Didactică și Pedagogică, 1977;
Curriculum pentru educație timpurie, 2019;
Ioan Damșa, Maria Toma-Damșa, Zoe Ivănuș, Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și a II-a, EDP, București, 1996;
Magdalena Dumitrana, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Ed. Compania, București, 1999.