Cunoașterea cauzelor de influență negativă asupra vorbirii copiilor este necesară pentru prevenție, dar mai ales pentru instituirea unei strategii adecvate de intervenție de specialitate. Cu această ocazie se duce la stabilirea metodologiei de diagnosticare diferențiată și la selecția modalităților de corectare a limbajului tulburat.
O clasificare care reflectă categoriile de tulburări de limbaj se poate face astfel:
- Tulburări de pronunție: dislalie, rinolalia, disartria;
- Tulburări de ritm și de fluență a vorbirii: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, tulburări pe bază de coree, (tulburări coreice);
- Tulburări de voce: afonia, disfonia, fonostenia, mutismul patologic;
- Tulburări ale limbajului citit-scris: dislexia, alexia și disgrafia, agrafia.
Rezultatul favorabil în munca de corectare impune intervenirea cât mai de timpuriu posibil pentru a putea remedia repede deficiențele, cu tehnici relativ simple; depistarea timpurie dă totodată posibilitatea intervenției specializate logopedice, ale cărei prognosticuri pot „ține pasul” cu nivelul general de dezvoltare verbală a tuturor copiilor. Dacă toate acestea sunt neglijate în perioada optimă de intervenire, formează inevitabil efectul unui lung tratament de mai târziu.
Am preluat acum un an școlar o grupă mică în care jumătate din copii prezentau tulburări de vorbire. În urma unei evaluări, împreună cu profesorul logoped din unitate am inițiat un program de corectare a vorbirii copiilor, program în care au fost cooptați și părinții copiilor. În echipă cu profesorul logoped am acționat la grupă pe linia consolidării și formării unor deprinderi corecte de articulare a limbajului, care să contribuie la formarea unei vorbiri corecte. La copiii deficitari sub aspectul pronunției cuvintelor, însușirea sistemului fonetic al limbii materne nu se produce „spontan”, ci necesită intervenția activă și sistematică a educatoarei, acțiune la care trebuie antrenată și familia, corectarea desfășurându-se și putându-se realiza cu sprijinul și colaborarea acesteia.
Cele mai des întâlnite forme de deficiențe de pronunție în cazul preșcolarilor sunt:
1. Omisiuni de sunete (s, z, ș, j) – uneori nu pot fi pronunțate deloc, dar de cele mai multe ori pot fi articulate singular, defectuos sau nu, sau pot fi pronunțate corect în combinație cu vocale, dar nu pot fi pronunțate în combinații consonantice, fiind omise (caun în loc de scaun, mucă în loc de muscă, dar pronunță corect sanie), (C.A., C. I.N., B. R.).
2. Înlocuiri ale sunetelor siflante, șuierătoare și africate, luând denumirea de parasigmatice (sase - șase, zoc – joc, jece – zece,), (B. R.,A. D., F. D.).
3. Denaturarea sunetelor siflante, șuierătoare și africate.
4. Tulburarea pronunției sunetului „r” este a doua ca frecvență după sigmatism și se manifestă prin omiterea, înlocuirea, denaturarea sau inversarea lui în cuvânt. Formele de rotacism care se întâlnesc la preșcolari sunt: omiterea, care se întâlnește la unii preșcolari din grupa mică și mai rar la cei din grupă mijlocie (ei spun „ață” în loc de „rață”, „oată” în loc de „roată”); substituirea este înlociurea sunetului „r” cu alte sunete „dață” sau „gață” în loc de „rață”; emisia deformată a sunetului „r” și inversarea sunetului „r” în cuvinte constă în folosirea sa incorectă în cadrul cuvântului, el fiind plasat în altă parte decât normal.
În etapa de depistare a tulburărilor de limbaj au fost studiați toți copiii din grupă și apoi împreună cu profesorul logoped au fost selectați cei cu tulburări fiziologice prin recitarea unor poezii sau povestirea unei povești scurte, (Gogoneață, Batista).
Am folosit material verbal prin care am sesizat modul în care sunt pronunțate sunetele situate la începutul cuvântului, la mijlocul sau la sfârșitul acestuia, de unde am desprins următoarele concluzii:
Sunetele defectuoase s-au înlocuit astfel – f cu p; v cu f; l cu i; r cu i sau l; t cu d; o cu ș și t; ț cu s; ș cu l; ce cu se, te, țe; ci cu si,ti, ți sau și; ge cu ze, șe, și je; ge cu zi , si sau ji. Pentru copiii cu o pronunție corectă, controlul a fost redus la câteva sunete, folosindu-se următoarele propoziții:
Mama stropește florile. (s, ș și grupul fl)
Pe stradă trece un tractor. (pentru r)
Azorel doarme în coteț. (z și ț)
Geta are papuci. (ge și gi)
Gina are jucării. (gi și j)
Pentru etapa de formare, fixare și consolidare a unor deprinderi articulatorii corecte am acționat în următoarele direcții:
- Realizarea unor programe de gimnastică și de articulare;
- Exerciții senzoriale pentru dezvoltarea auzului fonematic.
În prima direcție este vorba despre gimnastica de înviorare introdusă la activitățile de educație fizică, în timpul tranzițiilor de peste zi prin exerciții de inspirare – expirare pe nas, expirare pe gură și exerciții pentru emiterea corectă a unor sunete.
În munca de corectare am introdus exerciții pentru emiterea corectă a unor sunete, astfel:
- pentru sunetul j: am desfășurat jocul „Bate vântul”, unde din poziția în picioare cu brațele ridicate, inspirație rapidă, apoi aplecarea alternativă a capului spre stânga și spre dreapta, însoțită de pronunțarea sunetului jjjjjjjjj... cu dinții apropiați și buzele rotunjite;
- pentru sunetul z am executat același exercițiu, însoțit de expirație zzzzzz..., realizată cu aceiași poziție a dinților și a buzelor;
- pentru sunetul f am desfășurat jocul „Trenul”, cu dinții de sus așezați pe buza de jos; inspirație, apoi expirație lungă fffffff... însoțită de mișcări ale brațelor ce imită învârtirea roților.
Pe lângă toate aceste exerciții au fost introduse și exerciții de gimnastică articulatorie în programul zilnic.
Exerciții de mobilitate pentru maxilar și mandibulă:
- Jocul „Mic- Mare”- copiii se ghemuiesc, apoi la ridicare, inspiră pe gură și cu voce puternică și gura larg deschisă strigă URA, A IEȘIT SOARELE!
- Execută mișcări laterale de mandibulă stânga-dreapta;
- Exerciții de așezare a dinților de sus pe buza de jos și a dinților de jos pe buza de sus.
Exerciții pentru mobilitatea limbii:
- Exerciții de umflare a obrajilor cu limba, apoi exerciții de umflare a buzei superioare și a celei inferioare;
- Gura ușor deschisă și mișcări laterale ale vârfului limbi, care va atinge alternativ colțurile buzelor;
- Exerciții ritmice însoțite de silaba la, de exemplu: lo-la, la-la.
Exerciții pentru mobilitatea buzelor:
- Exerciții de pronunție a vocalelor, de exemplu: ai, au, oi, ui, ia, iu, io, ie, eu.
Ariciul este supărat
Că furnica l-a-nțepat.
A – Este un ac, care cu ață
Coase dos și coase față.
O e gura ta micuță
Când ajungi la grădiniță
Și mirat în jur privești:
- O, ce casă ca-n povești!
Uite azi vom încerca
Toți pe U a-l desena
Pui degetul cel mare jos
și îl conturezi frumos!
E – elicea se-nvârtește,
Elicopterul pornește.
Se înalță sus în zare
Și se pierde-n depărtare.
I, un ac cu gămălie
Prinde-o floare la tichie.
Ied, ibric, Ionel, Ilie,
Toate-ncep cu I...se știe.
Pentru a dezvolta și educa o respirație corectă am desfășurat cu întreaga grupă de preșcolari jocuri de mișcare, exerciții-joc de suflat în morișcă, bile de masă, umflarea baloanelor, suflat în instrumente de suflat. Toate aceste exerciții, sub formă de joc, repetate în timp și cu mare răbdare duc la mărirea naturală a capacității respiratorii, la un ritm normal al respirației, precum și al expirației susținute pe care o produce vorbirea.
Rezultate bune în activitatea de corectare a rotacismului și para-rotacismului le avem în urma folosirii jocurilor exercițiu de vibrare a limbii între buze, jocuri pe care le desfășurăm pe grupe mici sau cu toată grupa zilnic la tranziții, precum și la activitățile de educarea limbajului. Utilizând aceste forme de activitate am reușit să obținem îmbunătățiri evidente ale procesului de dezvoltare a vorbirii. Ideea de parteneriat între familie, instituția preșcolară de instrucție și educație, prin educatori, și profesorul logoped duce la cizelarea și îndreptarea vorbirii sau a recuperării celor cu deficiențe în această privință.
Bibliografie:
„Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6-7 ani) , M.Ed.C.T (2008);
„Proiectarea didactică în învățământul preșcolar”, Ed. Activ, Bacău (2004);
Revista Învățământului Preșcolar, 2008-2010.
Publicat de:
Bârgăoanu Daniela
Profesor înv. preșcolar, la Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”, Bacău.