Exercițiu de cunoaștere a copilului prin desen

Exercițiu de cunoaștere a copilului, a tipului de relații din cadrul grupului.

Munca la grupa de preșcolari este una care presupune foarte multă atenție dar mai ales spirit de observație. Este nevoie de observare atentă a relațiilor între copii, a comunicării interpersonale, a capacității copiilor de a reacționa la stimuli din mediul social.

Copiii asimilează informații și cunoștințe, dezvoltă comportamente dezirabile atunci când simt un confort emoțional, când știu să gestioneze legăturile inter relaționale din cadrul grupei.

Este nevoie să utilizăm tehnici diferite de cunoaștere individuală a copiilor și a relațiilor din cadrul grupurilor de copii, a sintalității unui grup de copii. Pe lângă observarea directă și discuțiile cu preșcolarii analiza produselor activității copiilor este o sursă de cunoaștere a lor.

O tehnică de cunoaștere este aceea a studierii desenului preșcolarilor. Scopul în lucrul cu desenul este de a ajuta copiii să devină conștienți de sine și de existența lor în lume. Prin desen copiii își pot transpune poveștile plastic, vizual, fără cuvinte.

Preșcolarul desenează imprecis, de multe ori adultul nu intuiește ce vrea să exprime copilul de aceea are nevoie de explicația lui, de o descriere a desenului de către copilul. În plus, un singur desen nu este suficient pentru a putea pune un diagnostic clar. Pentru aceasta e nevoie de mai multe exerciții , cu diferite teme care să aibă același obiectiv: cunoașterea copilului, a felului cum se raportează la sine, la ceilalți, față de adult și/sau față de colegi.

În funcție de felul în care sunt formulate temele putem spune că desenul este tehnică inovativă de cunoaștere. Trebuie să avem însă cunoștințe aprofundate de interpretare a desenelor. Pentru cunoașterea copilului și a grupului social este bine să fie studiate toate desenele copiilor din grup. Trebuie construită o schemă a relațiilor din cadrul grupului pentru a înțelege pe deplin cauzele atitudinilor din grup , a eventualelor comportamente de izolare, de respingere sau de apropiere.

Iată un exemplu în acest sens:

Sarcina : Desenați grădinița noastră (din interior sau din curte), pe doamna educatoare, pe voi și prietenii voștri, fiecare făcând ceva.

Desenul unei fetițe de 6 ani (Elissa). Explicitare desen:

– Cum arată grădinița noastră?
– Grădinița noastră e mare, cu multe ferestre , are terasă și buton să putem intra în ea, are și cameră video .
– Pe cine ai desenat?
– Pe tine , pe mine pe prietenul meu Luca, prietenele mele Romina și Aura.
– Ce facem noi ?
– Ne jucăm împreună.
– Ce face Aura?
– Aura se ascunde de noi. Acum e supărată! Ea se supără repede!
– Ce face Romina?
– Romina se dă pe tobogan , lângă noi.

Interpretare desen:

Relația copilului cu educatoarea este strânsă , de încredere dar este și utilă în legătura cu prietenul dorit. Fetița are nevoie de sprijin în relația cu prietenul pe care nu poate să îl abordeze direct.

Figurile celor trei personaje principale (Elissa, Luca și Doamna) sunt aproximativ identice ca detalii , ca mărime și sunt așezate foarte aproape:

• „Doamna nu are păr, e scurt. La fel și Luca”.
• Figurile sunt vesele, chiar dacă nu au toate detaliile.

Celelalte două personaje (prietenele Aura și Romina), sunt reprezentate foarte sumar, în poziții dinamice, în planuri secunde, mai mici. Nu le dă foarte multă importanță, atenția ei îndreptându-se spre Luca. Totuși relația de prietenie este stabilă, de încredere.

 

Notă: Titlu schimbat de redacție. Titlu original „Desenul grădiniței în mișcare”