- Studiu de caz -
La grădiniță, copilul este condus de educatoare, pas cu pas, în cunoașterea mediului natural, social și cultural, lăsându-i totodată și posibilitatea de a experimenta, de a căuta soluții individual ori în grup.
Deși este curios, copilul nu poate sa deslușească singur, fenomenele și transformările din jurul său, fără educatoarea care devine un facilitator al învățării, putem spune un mediator între copil și lumea pe care acesta caută să o cunoască, deoarece experiența de viață a copilului, deprinderile sale cognitive și psiho-motrice nu-i permit să se descurce în necunoscutul ce-l înconjoară, cu toate că la vârsta preșcolară curiozitatea sa este nemărginită.
Cadrul de desfășurare al studiului: Studiul s-a realizat pe perioada a 10 săptămâni, la grupa mare, și a cuprins observarea activității celor 25 de copii ce alcătuiesc colectivul grupei și a evoluției interesului pentru învățare la Domeniul Științe (cunoașterea mediului).
În realizarea acestui studiu am încercat să realizăm, de fapt, o cercetare descriptivă, bazată pe observațiile educatoarei. Studiul se finalizează cu stabilirea de concluzii asupra rolului învățării mediate la copiii preșcolari de grupă mare, în creșterea interesului și a motivației pentru învățare la domeniul Științe.
Pentru realizarea acestui studiu, am pregătit în sala de grupă, la Centrul Științe, materiale necesare pentru a urmări interesul copiilor, vizând următoarele comportamente:
- Identificarea obiectelor care au efect asupra altor obiecte;
- Realizează experimente pentru a descoperi relația cauză-efect;
- Folosește simțurile și o varietate de instrumente și aparate simple de investigație (lupă, magneți, microscop);
- Observă pe o perioadă dată un anumit proces.
Am completat dotarea centrului cu materiale diverse: diferite roci (pietre, argilă, dolomită etc), scoici, conuri de brad, frunze; jardiniere, pungi de plastic transparente, semințe de diverse forme și dimensiuni; plante vii și presate, culori, acuarele, eprubete și alte recipiente de laborator transparente, de diferite forme și dimensiuni; accesorii pentru tâmplărie (scândurele, cuie, șuruburi, ciocane); produse alimentare: oțet, bicarbonat, sare, zahăr etc. (în cantități mici); insectar, fructe și legume.
Etapa constatativă a studiului: Toate materialele amintite și enumerate mai sus, au fost aranjate cât mai ordonat și atrăgător la centrul Științe, fără a face precizări legate de acestea și fără a le interzice copiilor accesul la acestea. Precizăm că materialele au fost expuse doar la începutul etapei constatative ale studiului realizat.
Am urmărit timp de o săptămână, interesul manifestat de copii față de aceste materiale și dacă există copii care reușesc să desfășoare cel puțin un experiment, cum ar fi: amestecul de culori, presarea unei plante, studiul cu ajutorul lupei a unui obiect, plante, insecte, modul de înșurubare într-un material ori baterea unui cui, interesul pentru studierea părților plantelor (frunză, floare etc.).
Am notat toate observațiile în fișele de observație individuală, apoi am centralizat rezultatele, în paralel cu începerea de îndată a etapei formative a studiului nostru.
Etapa formativă a studiului: Am alcătuit un plan de învățare prin experimente, în care am utilizat cât mai mult învățarea mediată, fie individual, fie cu grupuri mici, antrenând fiecare copil în acțiunea directă cu obiectele, cu materialele și prin folosirea cât mai multor analizatori, uneori reluând experiențele desfășurate, dacă nu au fost înțelese și conținutul propus însușit de copil. Precizăm că în toate aceste experimente s-a asigurat, în primul rând, securitatea copiilor, ele nu au fost în niciun caz periculoase și au fost sub stricta îndrumare și însoțite de explicații ale educatoarei, de exemplificări video ori prezentări Power Point.
Exemplific câteva experimente desfășurate cu copiii în cadrul jocurilor și activităților didactice alese de la centrul Științei, în etapa formativă a studiului nostru.
Plutirea în apă sărată și apă dulce
Mod de realizare: Turnăm apa într-un pahar înalt până când se umple pe jumătate. Adăugăm aproximativ șase linguri de sare, apoi completăm conținutul adăugând apă plată cu grijă, astfel încât să nu agităm compoziția. Luăm un ou crud și îl lăsăm să plutească pe suprafața lichidului. Deoarece apa sărată este mai densă decât apa plată, ea va face orice obiect să plutească. Atunci când oul ajunge pe suprafața paharului, el se va scufundă în apa limpede, însă se va opri undeva la jumătatea paharului, unde se „lovește” de stratul mult mai sărat de lichid. Experimentul științific are rezultatul scontat doar dacă reușim să nu amestecăm cele două tipuri de apă, mai exact să nu dizolvăm sarea în totalitate. Iată un mod inedit prin care-i putem explica copilului de ce plutește mai ușor în apa mării, decât în apa din piscină.
Explicația științifică: Apa sărată are densitatea mai mare decât apa normală. În apa cu o densitate mai mare, obiectul va pluti cu ușurință. Așadar, atunci când dai drumul oului în vas vei observa că acesta va coborî prin apa normală până când ajunge în apa sărată.
Erupția vulcanilor
Mod de realizare: Punem un borcănel gol pe o tavă cu margini mai înalte și îl acoperim cu plastilină maro și verde, ori lut muiat, modelând astfel încât să semene cât mai fidel cu un munte. Adăugăm într-un pahar câteva picături de colorant alimentar roșu și o linguriță de praf de copt. „Trezim vulcanul” la viață cu ajutorul unei cantități mici de oțet, care va produce o spumă similară cu lava vulcanică.
Explicația științifică: Desigur că este vorba de reacția pe care o are Bicarbonatul de sodiu cu acidul acetic din oțet, în urma căreia rezultă acetat de sodiu, apă și dioxid de carbon.
Cristale de gheață
Mod de realizare: Preparăm o soluție suprasaturată de sare. Trebuie pusă atât de multă sare încât dacă mai adaugi să nu se mai dizolve. Această soluție trebuie să rămână călduță. Folosim apa distilată pentru ca experimentul să fie cât mai reușit. Strecurăm soluția într-un alt recipient pentru a fi siguri că scăpăm de eventualele impurități din sare. Din sârmă, facem un cerc la un capăt și-l introducem în soluția sărată. Punem recipientul într-un loc cald, astfel încât lichidul să nu se răcească imediat. După câteva zile, cristale frumoase de sare asemănătoare cu gheața vor „crește” pe sârmă.
Explicația științifică: Pe măsură ce apa se răcește, sarea începe să se precipite și să formeze cristale pe pereții vasului și pe sârmă.
Etapa de evaluare a studiului: După desfășurarea experimentelor în perioada etapei formative, am reamenajat centrul Științe, păstrând unele dintre materialele și obiectele folosite, o parte au fost înlocuite cu altele noi (de ex. instrumente de măsură pentru greutate, volum, lungimi, timp).
Fără a sugera copiilor activități la centrul Știință, am urmărit timp de o săptămână dacă există copii care să încerce să realizeze experimente fără ajutorul meu. Desigur că la inițiativa lor, am participat la jocul inițiat pentru a le asigura securitatea, dar am căutat să nu influențez experimentul lor. Am urmărit și am consemnat interesul lor pentru învățarea prin experimente, urmare a învățării mediate realizată prin cuvântul educatoarei, explicațiile sale amănunțite, demonstrarea și exercițiul efectuat în cadrul fiecărui experiment de către copii.
Analiza datelor și interpretarea datelor: Prin simpla comparare a rezultatelor din prima etapă a studiului nostru, cu cele din etapa finală, avem imaginea rolului educatoarei ca mijlocitor între copil și obiectele ori fenomenele de studiat, în creșterea interesului pentru învățare, la Domeniul Științe. În urma centralizării datelor, se observă creșteri majore ale interesului pentru cunoaștere, în cazul tuturor celor patru comportamente urmărite.
Astfel, pentru comportamentul: Identificarea obiectelor care au efect asupra altor obiecte, s-au consemnat în etapa constatativă 12 implicări ale unor copii, iar în etapa constatativă un număr de 27 de acțiuni ale copiilor, cu un plus de 15 activități.
Pentru comportamentul al doilea: Realizează experimente pentru a descoperi relația cauză-efect, se remarcă o creștere de la 5 la 34 de acțiuni ale copiilor ce vizează formarea acestui comportament, deci o creștere a numărului de activități cu 29.
Cel de-al treilea comportament urmărit: Folosește simțurile și o varietate de instrumente și aparate simple de investigație, are consemnate în etapa constatativă 10 acțiuni, iar în etapa de evaluare un număr de 41 de acțiuni, cu 31 mai mult.
În cazul celui de-al patrulea comportament urmărit: Observă pe o perioadă dată un anumit proces, s-au înregistrat doar un număr de 2 copii interesați să urmărească pe termen mai îndelungat un fenomen ori proces în etapa constatativă, iar în etapa de evaluare numărul a crescut la 9 copii interesați, cu 7 cazuri de copii interesați mai mult.
În cazul primelor trei comportamente, după implicarea educatoarei în cunoașterea uneltelor, instrumentelor, materialelor și tehnicilor de lucru, prin medierea cunoașterii mediului înconjurător, în perioada jocurilor și activităților didactice alese, rezultatele sunt spectaculoase întru-un timp relativ scurt. Cel de-al patrulea comportament nu cunoaște o creștere extraordinar de mare, interesul copiilor pentru activitățile de cunoaștere a mediului pe o durată mai mare nu se pune în evidență, în acest caz. Considerăm că atenția copiilor de 5-6 ani, destul de instabilă încă, însușirile memoriei, care este de durată mai mică, faptul că nu au un rezultat imediat al studiului unui proces de transformare al unor materiale, reduc substanțial interesul pentru astfel de activități desfășurate independent de copii.
Concluzii ale studiului privind creșterea interesului pentru învățare prin învățarea mediată la grupa mare
Studiul prezentat și-a propus ca scop argumentarea faptului că o intervenție formativă, de tipul învățării mediate, la preșcolari, produce modificări cognitive, comportamentale și chiar afective la copiii de grupă mare. Aceste modificări se referă la dezvoltarea atenției, motivației și curiozității; a stimulării cognitive și afective complexe; a dezvoltării gândirii reflexive și imaginii de sine; a formării capacităților de autoreglare și autocontrol; a întăririi relațiilor interpersonale; a imprimării stilului personal de învățare și de abordare a situației problemă; a consolidării capacității de a lua inițiativă și a însușirii posibilității și nevoii de auto schimbare.
Important este să mediem copiii pentru ca ei să devină, la rândul lor, capabili de a-și media propriul proces de învățare, pentru a dezvolta funcțiile cognitive și pentru a valorifica fiecare părticică din potențialul copiilor sau al viitorilor adulți. Medierea presupune a transforma fiecare copil într-un „învățăcel” permanent, pentru că învățarea permanentă e mai mult decât o expresie arhicunoscută: e o realitate la care ar trebui să accedem toți.
Bibliografie:
Cucoș, Constantin (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași;
Curriculum pentru educație timpurie, 2019;
Ausubel, D., Robinson, F., (1981), Învățarea în școală. O introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Publicat de:
Dunca Maria
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Otilia Cazimir, Baia Mare.