Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Activitățile cu conținut matematic din grădiniță contribuie la trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă, la gândirea abstractă, valoarea formativă a acestora constând în dezvoltarea gândirii, memoriei, imaginației, în formarea unor trăsături de personalitate (voință centrată pe scopuri precise, simțul ordinii, al disciplinei în muncă).
Pentru ca preșcolarul să fie atras de activitatea matematică, să înainteze corect pe drumul cunoașterii aspectelor matematice exersându-și sistematic gândirea și vorbirea, este necesară o îndrumare corectă, rolul educatoarei fiind esențial.
Formarea reprezentărilor matematice este un proces complex și de durată. Prima etapă a acestui proces o constituie familiarizarea copiilor cu atributele (însușirile) obiectelor din componența mulțimilor (formă, mărime, culoare).
De cele mai multe ori ne putem folosi de unele reguli sau chiar de instinct pentru a ieși din impas atunci când ne aflăm în fața unui conflict creat de propriul copil sau de unul dintre copiii din grupa/clasa cu care lucrăm. În fiecare grupă de copiii există, de obicei, cel puțin un copil care creează probleme, adică nu reacționează așa cum ne așteptăm atunci când i se trasează anumite sarcini. Este de neapărată trebuință să cunoaștem cât mai bine fiecare copil din grupă pentru a ne da seama dacă acesta provoacă conflicte doar pentru ca să iasă în evidență, își testează limitele sau sunt copii cu o personalitate mai puternică, dar care au apucat-o pe un drum greșit și astfel sunt descriși ca fiind încăpățânați, sfidători, dificili, care comentează mereu. Aceste cuvinte descriu un comportament negativ ca rezultat al voinței puternice care nu este pusă în valoare. Voința puternică este, de fapt, o trăsătură pozitivă iar persoana care este înzestrată cu o astfel de trăsătură nu este ușor de intimidat sau descurajat, are convingeri puternice și nu acceptă prea des înfrângerea. Dacă își folosește voința puternică într-un sens pozitiv, copilul/persoana va da dovadă de loialitate, hotărâre (pentru a câștiga) și deseori se va devota în întregime pentru a-și împlini scopurile.
Cum putem ști dacă este într-adevăr un copil cu o voință de fier sau un copil care e momentan doar sfidător? Fiecare persoană se naște cu un set unic și extraordinar de complex de trăsături, caracteristici și temperamente. La fel, avem anumite tendințe când e vorba de a absorbi și de a da sens informației astfel că aceste preferințe sau stiluri de învățare determină modul în care învățăm, cum decidem ce e important și cum comunicăm cu restul lumii.
Intelectul, ca formațiune psihica deosebit de complexă, cuprinde procese și activități psihice variate (gândire, limbaj, memorie, imaginație atenție), care oferă posibilitatea desprinderii de stimulul concret ce acționează direct asupra organelor de simț, permițând astfel depășirea experienței senzoriale. Intelectul copilului, deși insuficient format, înregistrează în perioada preșcolarității o serie de restructurări importante.
În preșcolaritate gândirea copiilor se ridică treptat la un nivel mai înalt, conținutul gândirii lor se îmbogățește în strânsă legătură cu lărgirea experienței lor cognitive.
Preșcolarii fac cunoștință cu un număr foarte mare de obiecte și fenomene din natură și societate. Sub influența adulților, care le atrag atenția asupra diferitelor laturi ale fenomenelor și mai cu seamă asupra cauzelor, preșcolarii încep să se intereseze de legăturile interioare ale lucrurilor, de cauzele ascunse ale unui fenomen. Curiozitatea copiilor începe să pătrundă dincolo de lumea percepută în mod direct de către ei. Pe măsură ce cresc, necesitățile lor cognitive devin din ce în ce mai mari și curiozitatea reprezintă un impuls permanent care asigură lărgirea cunoașterii și înțelegerii.
Posibilitățile de muncă pedagogică ale unui profesor, învățător și educator se află într-o continuă dezvoltare și schimbare sub influența înțelegerii poziției copilului în grădiniță. Bazându-mă pe filozofia umanistă, ceea ce presupune că copilul are o dezvoltare personală pozitivă, doar are nevoie de crearea condițiilor de stimulare a acestea. Educatoarele în toată aria pedagogică generală, au posibilitatea introducerii elementelor în activitățile educaționale, creativitatea individuală în raport cu concretizarea obiectivelor educației, în alegerea metodelor, formelor organizaționale dar și în alegerea mijloacelor de dezvoltare a personalității copiilor în mod holistic.
În prezent, este necesar ca un profesor de grădiniță să fie conștient de faptul că un copil nu are nevoie și nu acceptă un profesor în rolul de lector, de conducător autoritar și expert. În grădiniță, copiii preferă să accepte un profesor ca prieten, ca ajutor și, în același timp, consilier și un sprijin de încredere. În acest sens, este necesară o motivație și un sprijin real chiar și pentru educatoare. În general, se poate afirma că pedagogia actuală pune accentul pe educarea independenței, gândirea critică, relația creativă în raport cu activitate și atitudinea generală angajată a omului față de om ca individ și față de societate în ansamblu, ceea ce reprezintă sarcini importante pentru învățământul preșcolar și pentru educatoare o sarcină foarte importantă.