Activitățile matematice în grădiniță

Activitățile cu conținut matematic din grădiniță contribuie la trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă, la gândirea abstractă, valoarea formativă a acestora constând în dezvoltarea gândirii, memoriei, imaginației, în formarea unor trăsături de personalitate (voință centrată pe scopuri precise, simțul ordinii, al disciplinei în muncă).

Pentru ca preșcolarul să fie atras de activitatea matematică, să înainteze corect pe drumul cunoașterii aspectelor matematice exersându-și sistematic gândirea și vorbirea, este necesară o îndrumare corectă, rolul educatoarei fiind esențial.

Formarea reprezentărilor matematice este un proces complex și de durată. Prima etapă a acestui proces o constituie familiarizarea copiilor cu atributele (însușirile) obiectelor din componența mulțimilor (formă, mărime, culoare).

Înainte de a învăța să numere preșcolarii trebuie să fie capabili:

• Să acționeze cu obiecte concrete;
• Să formeze mulțimi de obiecte după însușiri date(formă, mărime, culoare, domeniu de activitate, etc.);
• Să efectueze operații cu mulțimi de obiecte: comparare, ordonare, grupare, etc.;
• Să sesizeze echivalențe sau nu, prin punerea în corespondență și să exprime verbal relația(„tot atâtea”, „mai multe”, „mai puține”).
• Să recunoască unele simboluri.

Prin desfășurarea de activități matematice în care se urmărește formarea de mulțimi după anumite criterii, poziția pe care acestea o ocupă în spațiu, sau stabilirea de relații între diferitele mulțimi (echivalență, neechivalență), sau ordonarea acestora, respectiv asocierea numărului la cantitate și invers se exersează intens și sistematic procesele gândirii (analiza, sinteza, comparația) și însușirile acesteia (rapiditatea, flexibilitatea, independența).

 

Un copil care a frecventat grădinița trebuie să aibă următorul bagaj matematic:

• formează mulțimi de obiecte după anumite criterii date;
• cunoaște piesele geometrice și le recunoaște în mediul înconjurător;
• poate reprezenta grafic colecții de obiecte prin puncte, cerculețe, etc;
• poate stabili apartenența sau non-apartenența unui element la o mulțime dată;
• știe să facă corespondența între elementele unei mulțimi (element cu element);
• numără conștient în limitele 1-10;
• cunoaște cifrele;
• asociază cantitatea la număr(cifră)și invers;
• utilizează corect limbajul matematic, etc.

Jean Piaget susține idee necesității de a lăsa copilul să descopere el însuși adevărul, acționând în mod practic și formulând în fața copilului acele sarcini ce corespund etapei lor de dezvoltare, puterii de înțelegere, stimulându-le cu adevărat dezvoltarea. Autorul spune: „a nu impune reguli, înainte să fie înțelese și a încerca să le faci accesibile prin experiența copilului – iată ceea ce trebuie să facem când adulții încearcă să forțeze însușirea de către copii a noțiunilor matematice înainte de vreme, el le învață sub aspectul verbal, adevărata lor înțelegere vine atunci când copilul a strâns dezvoltarea intelectuală corespunzătoare.”

De aici rezultă importanța etapelor caracteristice în dezvoltarea copilului și asigurarea acelui conținut care să fie asimilat în mod conștient de către copil și care să le stimuleze evoluția spre etapele superioare, evitând memorarea mecanică a unor cunoștințe neînțelese de către copii.

Preșcolarul trebuie să înțeleagă conceptul de număr, să cunoască locul fiecărui număr în șirul natural, să stăpânească simbolurile, să cunoască sistemul numerar, să se inițieze în operații simple de adunare și scădere, să se familiarizeze cu noțiunile de lungime, de greutate, de suprafață, de capacitate, toate acestea ajutându-l în înțelegerea și însușirea matematicii pe viitor și în rezolvarea problemelor în viața de zi cu zi. După înțelegerea noțiunii de mulțime se trece la familiarizarea preșcolarului cu „numărul”.

În formarea noțiunii de număr se parcurg câteva etape, prima etapă fiind cea în care copilul devine capabil să facă abstracție de unele proprietăți ale obiectelor(culoare, formă) și se concentrează asupra raportului (câte obiecte sunt). În această etapă copiii manipulează obiectele. Deci în această etapă, gândirea copilului se ridică la primele generalizări matematice conștiente, determinate cantitativ.

În etapa a doua, în absența obiectelor, copilul este capabil de abstractizări, făcând apel la reprezentări. Acum copiii pot să desprindă relația cantitativă de operația imediată cu mulțimea de obiecte și să introducă această relație pe planul experienței proprii.

În a treia etapa, copilul folosește numerele abstracte, dar concomitent el operează și cu numere concrete, iar reprezentările cu care operează dobândesc un grad mai mare de generalizare. Preșcolarul devine conștient de unele raporturi numerice, în condițiile în care obiectele lipsesc.

Ultima etapă în însușirea noțiunii de număr este cea în care copiii pot compune și descompune un număr abstract, pot stabili locul său în raport cu celelalte numere. Acum numărul se eliberează complet de conținutul senzorial și începe să semnalizase raporturile cantitative, indiferent de natura concretă a obiectelor.

O particularitate a procesului de formare a reprezentărilor matematice o constituie și modul în care pot reda ordinea, începând cu cantitatea cea mai mică și terminând cu cantitatea cea mai mare, și invers, asigurându-se baza înțelegerii, formării șirului natural și al locului ocupat de fiecare număr în șir.

Numerele în limitele 1-10 stau la baza întregului sistem al numerației. În perioada premergătoare formării noțiunii de număr natural se au în vedere:

• cunoașterea mulțimilor concrete de obiecte;
• gruparea obiectelor mulțimii după una sau mai multe proprietăți;
• înlocuirea elementelor prin semne;
• compararea mulțimilor pentru evidențierea relației de echivalență;
• exerciții concrete de punere în corespondență biunivocă a elementelor a două mulțimi disjuncte (prin formare de perechi).

Așa cum noțiunea de mulțime stă la baza conceptului de număr, tot așa și operațiile cu mulțimi de obiecte constituie baza concretă pentru înțelegerea operațiilor cu numere.

La grupa mare se urmărește inițierea copiilor în operații simple de calcul oral, adunare și scădere cu o unitate, precum și familiarizarea cu semnificația semnelor: „+ (plus)”, „- (minus)” și „= (egal)”.

Jocul didactic matematic reprezintă un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor, având o eficiență formativă crescută în activitățile de consolidare și verificare a cunoștințelor și mai puțin în cele de transmitere de cunoștințe, unde rolul primordial îl ocupă exercițiile cu material individual.

Referitor la jocul didactic matematic subliniez: Conținutul matematic al jocului didactic este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Sarcina didactică transpune la nivelul copilului scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea. Jocul didactic matematic rezolva cu succes o singură sarcina didactică. Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică, fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică. Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și atractivă.

Reușita jocului didactic matematic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic asigură o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc.

Desfășurarea jocului cuprinde, de regulă, următoarele momente:

• anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;
• explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
• fixarea regulilor, executarea jocului de probă;
• executarea jocului de către copii;
• complicarea jocului.

Exercițiul matematic conceput în varietate și complexitate, în funcție de abilitățile aptitudinale ale fiecărui copil, se dovedește a fi calea eficientă în a forma și dezvolta la preșcolari un sistem de priceperi și deprinderi întemeiat pe cunoștințe și informații durabile.

Alături de exercițiile cu material individual și jocurile didac­tice, în activitățile cu conținut matematic, un loc important îl dețin și jocurile logice. Trebuie să folosim în cadrul activităților cu conținut matematic acele jocuri logice, care antrenează toți copiii și care au o legătură directă cu activitatea pe care viitorul școlar o va desfășura în clasa pregătitoare.

Efortul mintal la care solicităm copilul în cadrul activităților cu conținut matematic trebuie să fie gradat pentru a avea efecte pozitive atât asupra dezvoltării intelectuale (gândire, memorie, imaginație), cât și asupra laturii afective, copilul trăind momente de satisfacție când dă răspunsuri corecte sau când reușește singur să rezolve sarcina primită, câștigând astfel încredere în forțele proprii.

 

Bibliografie:
Neagu, Mihaela, Beran, Georgeta, „Activități matematice în grădiniță”, Editura AS’S, 1995;
M.E.N.- „Curriculum pentru educație timpurie”, 2019.