Modalități de dezvoltare a potențialului creativ prin rezolvarea și compunerea de probleme

Copiii sunt creativi în mod natural și doar așteaptă atmosfera propice pentru a-și manifesta creativitatea. (J.G.Gowan, G.D.Demos)

Creativitatea reprezintă atât receptarea și consumul de nou, cât și crearea noului. Adaptarea creativă naturală pare a fi singura posibilitate prin care omul poate ține pasul cu schimbarea caleidoscopică a lumii sale. În condițiile ratei actuale a progresului științei, tehnicii și culturii, un popor cu un nivel scăzut al creativității, cu o cultură limitată nu va putea rezolva eficient problemele cu care se confruntă.

Se poate spune că dezvoltarea creativității înseamnă dezvoltarea personalității. Prin dezvoltarea creativității, personalitatea se realizează social la un nivel superior. O realizare cât mai reușită presupune, în același timp și educarea trăsăturilor de caracter, o îmbinare armonioasă a încrederii în sine, în puterile proprii, cu modestia și exigența față de sine.

Avem nevoie de copii care gândesc și au capacitatea de a îmbunătăți informația primită nu doar de simpli receptori, ci se solicită trecerea de la înmagazinarea informației la prelucrarea logică, astfel încât aceasta să-și găsească aplicabilitatea. Este necesară stimularea creativității, a imaginației și a gândirii flexibile pentru o clasificare temeinică, organizată a informației, a aptitudinilor, a capacităților; se impune formarea capacității elevilor de a transfera logic, de la o arie curriculară la alta, conținuturile și de a le structura, eventual de a le ierarhiza, în funcție de necesități și de împrejurări. Pentru stimularea creativității, trebuie să fim conștienți, și să combatem anumite piedici în calea manifestării imaginației, creativității.

Creativitatea poate fi definită și caracterizată mai ales prin capacitățile specifice umane ce coparticipă la generarea noului în forme variabile de expresie și realizare. Ea se referă la capacitatea de acțiune transformatoare, generatoare de noi valori și semnificații. Desigur, creativitatea se referă și la găsirea unei soluții, idei, probleme, metode, care chiar dacă nu sunt noi pentru societate, sunt obținute pe o cale independentă de către subiect.

Noile cerințe ale elevilor și societății impun ca sistemul de instruire și de metodologie didactică să fie suplu și permisiv la dinamica schimbărilor care au loc în componentele procesului instructiv și educativ. Pentru a implementa aceste idealuri ale societății, adică de dezvoltare a creativității elevilor, este nevoie de noi metode și mijloace care să asigure acest lucru.

Toate teoriile moderne ale învățării tind să demonstreze că accentul în instruire trebuie să cadă pe elaborarea instrumentelor de învățare. Repetarea mecanică a regulilor trebuie să cedeze locul explorării de către elev a ariei de aplicare a acestor reguli, căutărilor independente de soluții. A-l instrui pe elev cum să studieze, înseamnă a-l învăța tehnici pe care el le va aplica în mod autonom și, datorită cărora, își va mări șansele de a reține ceea ce a văzut și auzit.

Un proces de învățare modern se cere astfel organizat, încât să-i ajute pe elevi să prezinte cunoștințele într-o formă personală, să caute soluții originale, să grupeze și să ierarhizeze ideile deziderate esențiale ale educării gândirii creatoare la elevi.

Se propune ca utilizarea și integrarea adecvată în lecțiile de matematică a metodelor care stimulează creativitatea elevilor, duce la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la un progres școlar al elevilor din ciclul primar.

Activitatea independentă este calea cea mai eficientă în deprinderea elevilor cu efortul intelectual. Această activitate trebuie analizată fără admonestări, ci prin îndemn la dorința de a fi mai stăruitori, prin încurajarea spontaneității cu licăriri de fantezie efervescentă, prin crearea unei atmosfere calme, calde, afective care descătușează spiritul.

Învățarea creatoare a matematicii începe din clasa întâi pe baza pregătirii afective pentru învățare ce trebuie să se facă încă din grădiniță.

Treptat, copilul trece de la acțiunea directă și nemijlocită cu obiectul cunoașterii care se proiectează în conștiință sub forma reprezentării acțiunii la posibilitatea copilului de a reda sub formă de desen sau schemă obiectul cunoscut, ajungând treptat, la reprezentarea simbolică.

Un exemplu edificator îl constituie compunerea și descompunerea numerelor naturale. De regulă, insist numai pe compunerea numerelor dar experiența m-a învățat să insist pe compunere și descompunere în același timp. Descompunerea fiind inversul compunerii, se pregătește înțelegerea scăderii ca operație inversă adunării.

O metodă de dezvoltare a flexibilității gândirii, ce stimulează curajul, creativitatea, inventivitatea este metoda Philips 6/6. Am împărțit clasa în grupe de câte 4 elevi. Au avut de rezolvat problemele în 6 minute. Am urmărit ca grupurile să fie cât mai eterogene. Fiecare grup și-a ales un conducător (reprezentant) care să prezinte elevilor soluția corectă a problemei întregii clase. După expirarea celor 6 minute, fiecare grup își prezintă soluțiile (prin reprezentantul grupului), scrise pe fișa de lucru.

Avantajul acestei metode constă în aceea că toți membrii grupului sunt activi, fiecare având posibilitatea să-și pună în evidență propriul raționament, soluțiile reprezentând rodul gândirii obiective.

Au avut ca sarcină să compună probleme care se rezolvă prin:

• Echipa 1: doua operații de înmulțire.
• Echipa 4: o adunare și o scădere.
• Echipa 2: o scădere și o înmulțire.
• Echipa 5: o adunare și o înmulțire.
• Echipa 3: două scăderi.
• Echipa 6: o adunare și o împărțire.

Prin aceasta metodă elevii au fost puși în situația de a descoperi raționamentul problemei, să construiască ipoteze, să caute soluții și să le verifice.

Prin rezolvarea și compunerea problemelor de matematică elevii își formează deprinderi eficiente de muncă intelectuală, care vor influența studiul altor discipline de învățământ, generând la elevi un simț al realității de tip matematic.

În temeiul stimulării potențialului creativ al elevilor, dascălul trebuie să intervină responsabil și activ pentru înlăturarea blocajelor creativității elevilor, să preia și să trateze în mod metodic potențialul creativ al fiecărui copil.

 

Bibliografie:
Ionescu Miron (2000) , Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană;
Leonte Rodica Mihai Stanciu – Strategii activ-participative de predare-învățare în ciclul primar, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2004;
Roco Mihaela (2004), Creativitate și inteligență emoțională, Iași, Editura Polirom;
Roșca Al. (1967), Creativitate, modele, programe, București, Editura Științifică;
Stoica Ana (2005), Evaluarea creativității, Ghid practic, Editura Performantica.