Motivația învățării în ciclul primar

Motivația este un proces psihic, un factor prin care determină organismul să acționeze și să urmărească anumite scopuri. Totodată, ea este și o sursă de activitate având un rol important în activitatea de învățare a elevului și oferă mai multă energie necesară pentru a duce sarcinile la îndeplinire.

Este una dintre cauzele pentru care elevul învață sau nu învață iar formarea acestuia fiind una dintre problemele fundamentale ale școlii, una dintre cele mai dificile sarcini cu care se confruntă un profesor. Teoreticieni au relatat faptul ca motivația este fundamentul pe care se construiește succesul educațional.

Multe idei despre rolul și importanța motivației în educație tind să o portretizeze ca o formă a calității personale. În fiecare clasă, motivația elevilor este primordială pentru un profesor pentru ca acesta să poată menține o constantă ordine în comportamentul acestora. Fiecare clasă și elev are o alcătuire diferită iar nevoile și atitudinile lor sunt diferite. Un elev poate fi motivat intrinsec, ceea ce înseamnă că motivația provine din interesul propriu dar și extrinsec, aceasta însemnând că dorința elevului de a reuși este alimentată din dorința de a atinge un anumit scop, ca de exemplu promovarea clasei sau a unor examene.

Cel mai bine este ca profesorul să înțeleagă care sunt nevoile existente elevului înainte de a le valorifica. Un elev va fi mai motivat daca stimulentele oferite în predarea lecției îi vor îndeplini motivele personale. Exemple de motive ar putea fi: nevoia de a învăța o anumită abilitate pentru a finaliza o activitate; dobândirea competenței, interacțiunea cu ceilalți. Atunci când lecția este capabilă să satisfacă aceste nevoi, elevul se va simți recompensat și va putea menține procesul de învățare mai bine decât perspectiva de a obține note mari. Profesorul ar trebui să fie capabil să conceapă temele, discuțiile și activitățile la clasă pentru a răspunde acestor nevoi. Elevii ar trebui de asemenea încurajați să participe activ la activitățile din clasă, fiind implicați în crearea, proiectarea, scrierea, rezolvarea și realizarea unor lucruri pentru a-i ajuta în procesul de învățare.

De obicei este mai bine să rezolvi o problemă sau să pui o întrebare decât să le spui direct.Ca exemplu acestora li se poate cere să sugereze diverse soluții, lucru care servește la angajarea lor mentală în clasă. Munca în grup ar trebui de asemenea încurajată ori de câte ori este posibil. O altă soluție ar fi de a implica elevii în a afla ce-i face pe elevi să-și găsească orele motivante. Când profesorul de la clasă proiectează elevilor mesajul că aceștia pot fi harnici și interesați de lecție, este posibil ca elevii să se conformeze acelei imagini. Obiectivele sunt cele care sunt suficient de înalte pentru a fi îndeplinite și este necesar ca elevul să creadă că el poate atinge acest scop. Profesorul ar trebui să fie implicat în a ajuta elevul să evalueze progresul prin analiza puterilor, autocritică și îmbunătățirea punctelor slabe. Ca profesor trebuie spus elevilor care sunt cerințele pentru a reuși în clasa, acest lucru făcând posibilă o imagine clară și stabilirea obiectivelor în consecință. De asemenea profesorul ar trebui să ajute elevul să se auto-motiveze folosind un limbaj care implică succesul elevului și să nu sublinieze autoritatea profesorului. Profesorul poate structura lecția astfel încât să se poată raporta la interesele elevilor. Acest lucru fiind posibil prin crearea unor exemple sau teme la care elevii se pot raporta. Printre metodele care pot fi folosite pentru a întrerupe rutina pot fi: discuții, joc de rol, lucru în echipă, prezentări, studiu de caz, etc. Profesorii se pot sprijinii pe 3 tipuri de impulsuri motivaționale pentru activitatea de învățare:

1. Impulsul afilactiv care corespunde nevoii pe care o resimte omul;
2. Impulsul de autoafirmare care exprimă dorința oricărui om de a ajunge la o puternică;
3. Impulsul cognitiv corespunde trebuinței de a cunoaște lucruri noi.

Un lucru important este și faptul de a oferi elevilor un feedback prompt despre munca lor. Laudele și recompensele ar trebui acordate public. Cei mai buni profesori îi ajută pe elevi în a face conexiuni valoroase care îi motivează să-și personalizeze motivația de a deveni participanți de succes la propria învățare.

Responsabilitățile profesorilor nu trebuie să se limiteze la instruirea elevului, ei înșiși fiind responsabili pentru bunăstarea elevilor. Ei trebuie să fie competenți în materia lor și cel mai important să fie capabili să furnizeze informații în maniera de a satisface nevoile individuale ale elevilor.

 

Bibliografie:
Vintilescu,Doina - Motivația învățării școlare, Ed. Facla , 1977;
Neacșu,I. - Metode și tehnici de învățare eficientă, București, EDP, 2015;
Băban,A. - Consiliere educațională, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2003.