Tehnici de dezvoltare a comunicării orale și scrise

Nici un meșteșug nu este mai frumos și mai legat, mai dureros și mai gingaș, totodată ca meșteșugul fericit al cuvintelor. (Tudor Argezi)

Niciun om nu poate trăi în afara cuvântului. De aici și răspunderea, una permanentă, absolută, pe care o avem cu toții, căci, el, cuvântul, ne poartă gândurile. Și tot el ne poartă și cinstea.

Felul de a vorbi și a scrie ne caracterizează, e cartea noastră de vizită. Cu părere de rău, avem mult de lucru la acest capitol.

În procesul instructiv – educativ la lecțiile de limbă și literatură română, dezvoltarea competenței de comunicare orală și scrisă e un obiectiv major. Să-i facem pe elevi să vorbească frumos, cursiv, să răspundă la întrebări fără să se rușineze, să-și exprime gândurile, părerile ,e datoria noastră. Astfel vom educa niște cetățeni activi, inteligenți. Realizarea acestei competențe depinde de capacitatea noastră de-a alege și a folosi cu dibăcie strategii didactice. Sunt convinsă că elevii de astăzi așteaptă ceva nou, interesant, de aceea cred că metodele interactive sunt binevenite, în același timp nu le putem ignora pe cele tradiționale.

Lucru cu dicționarul e iminent în activitatea noastră, e un atribut absolut necesar, ce trebuie să-l însoțească pe elev peste tot. Să-l învățăm pe elev cum să folosească diverse tipuri de dicționare independent. În clasele mari e bine să nu ne grăbim să le explicăm ,ei singuri să caute sensul cuvintelor cu ajutorul dicționarelor. Nu e vorba numai de texte literare, dar și de orișice exerciții, de condițiile lor. Doar să verificăm dacă elevii cunosc sensurile lor. E rațional să se completeze vocabularul activ cu grupuri tematice de cuvinte, serii sinonimice, perechi antonimice. Sistematic aplic asemenea exerciți.

Un rol important îi revine lecturii expresive, ea îl face pe elev să înțeleagă mesajul textului, îi dezvoltă imaginația, îi transmite emoțiile din text. E logic să facem lectura model în clasele 5-7, căci de la profesor elevul aude pronunțarea corectă a cuvintelor și el își formează o dicție bună. În acest sens e bine să le propunem și lectura artistică, realizată de actori. Îmi place enorm lectura împotrivă, la orișice text se exemplifică cu alte opere ,se face o paralelă dintre ele , e binevenită aici diagrama Venn.

Pentru a înțelege mesajul textului, deseori folosesc Ce văd? Ce aud? Ce simt? Insist ca răspunsurile să fie date în texte. E mai greu, dar le formează abilități de construire a enunțurilor, a textelor coerente, de scriere corectă. Braistormingul e metoda ce o folosesc pentru a-i pune în situația de a formula idei, de a argumenta. Important să nu respingem ideile elevilor, chiar dacă nu sunt atât de reușite, el singur să înțeleagă că sunt idei mai bune, dar să simtă că el a reușit să facă ceva și n-a fost criticat. E bine să-i învățăm cum să discute în grup, pentru aceasta rezerv câteva ore la sfârșitul semestrului. Pregătesc o listă de teme ,îi anunț din timp, fiecare grup are pe masă un algoritm. Grupul de elevi primește tema discuției, nu se dă timp pentru pregătire, doar citesc tema și încep discuția. Se anunță durata de timp rezervat pentru discuție. De exemplu 10 minute, vorbesc fără a fi întrerupți. Desigur, până a face asemenea lecții , elevii sunt pregătiți cum trebuie s-o facă, cum să se încadreze, cum să se refere la literatură, filme, viață. N-aș spune că poți avea rezultate dintr-o dată, dar practicând mai des, apar și unele succese: elevii devin mai descătușați, se susțin unii pe alții, îi fac să vorbească și pe cei mai timizi. O altă modalitate de a-i face să vorbească toți sunt proiectele realizate în grup la lecțiile de limbă și literatură română pe diverse teme. Pun condiția ca la prezentarea proiectului să vorbească toți din echipă.

Monitorul are grijă să rezerve timp pentru fiecare membru, chiar dacă se ajută unul pe altul, ei vorbesc. Se face un lucru prin colaborare.

Le propun elevilor să comenteze imaginile din carte într-un text dintr-un anumit număr de cuvinte. Prezint și alte imagini care au ceva comun cu textul, se evidențiază legătura dintre imagini cu opera dată. Important este că elevul e pus în situația de a comunica oral, care este obiectivul major în studierea limbii și literaturii române, deoarece capacitatea de a comunica oral și scris este cheia implicării cu succes într-o societate democratică. A forma competența de comunicare orală înseamnă a forma deprinderi de ascultare activă, dialogare, însușire și folosire a formulelor de politețe ,dezvoltarea comunicării asertive, respectarea normelor de comunicare orală; cunoașterea limbajului nonverbal și para-verbal. Pentru aceasta cer elevilor să expună amănunțit și rezumativ textele din diferite perspective, expunerea unor întâmplări, cum și-a petrecut vacanța, a unui film, povestirea lecturilor independente.

Deseori le propun elevilor un anumit număr de cuvinte, solicit să alcătuiască un text, încadrând cât mai multe dintre ele. Uneori le cer să alcătuiască un text în baza unei imagini fără a da nici o indicație, tipul textului la alegere : narațiune, dialog, descriere; alteori le propun un singur cuvânt, elevul alcătuiește un mic text oral în baza cuvântului dat, lexemul e folosit drept temă. În alte cazuri propun ca toată clasa să alcătuiască un text comun. Încep textul cu un enunț, ei continuă, fiecare câte un enunț, fără a se repeta, în același timp să obținem un text coerent. E bine ca textul să fie înregistrat, ca apoi să audiem textul, să-l analizăm, să se observe greșelile de exprimare, de pronunțare. Asemenea activitate le formează deprinderea de a se asculta, de a analiza ceea ce au făcut. O altă metodă este Linia valorilor.

Stabilesc situația de problemă, în baza căreia se inițiază discuția, de exemplu: „A procedat corect satul când îl bârfeau pe cioban și i-au scris o mulțime de păcate după el?” din „Toiagul păstoriei” de Ion Druță. Cu ajutorul acestei activități îi formăm ca personalități, le cultivăm dragostea pentru frumos. De multe ori aplic așa metodă ca Povestește-mi ceva despre... Se poate de solicitat să expună despre orișice temă: despre părinți, despre sat, despre țară, despre preferințe.

De multe ori le propun să deseneze în baza textului, redând o secvență sau tot textul. Desenele se prezintă, se motivează ce-a desenat, de ce. Le dezvoltă abilități de a observa detaliile, de a explica rolul lor.

Exercițiile creativele dezvoltă imaginația. De exemplu: 1.- descrierea imaginilor, redând diferite stări emotive; pozitive sau negative, de admirație; din perspectiva unui îndrăgostit, a unui om obișnuit, a unui necăjit, a unui copil, a unui matur; 2.- alcătuirea dialogurilor cu o persoană, cu o floare, cu o frunză, cu un personaj, cu o ființă fictivă.

Desigur, sunt multe strategii didactice care ne permit să formăm un om cu viziuni noi, o persoană care ar fi capabilă să se orienteze în societate, o persoană capabilă să reproducă propriile idei, judecăți, să interiorizeze valorile culturale naționale și universale, un bun patriot. Școala a apărut pe lume din iubire, din dragoste pentru copii, din nevoia de a comunica. Să vedem lumina în ceea facem.

 

Referințe bibliografice:
Curriculum de limbă și literatură română, cl.V-IX;
Cartaleanu Tatiana, Ghidul profesorului. cl.V-IX;
Cartaleanu Tatiana. Cosovan Olga. „Formarea competenței prin strategii didactice interactive”. Centru Educațional Pro;
Cartaleanu Tatiana. „Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gândirii critice”, Chișinău, 2003;
Mariana Marin, redactor -șef, Revista „Învățătorul modern”;
Dimpulo.Dorogan M. „Metodica limbii române”;
Mariana Vatamanu-Ciobanu. Didactica Pro.