Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Cel ce nu citește nu are niciun avantaj asupra celui care nu știe să citească. (Mark Twain)
În secolul vitezei, în era digitală, provocarea supremă a unui învățător este să îi determine pe elevi să renunțe la audierea sau vizionarea unei povești, în favoarea citirii acesteia. Trezirea curiozității pentru carte, formarea unui comportament de cititor uzual, nu doar izolat presupune aplicarea unor metode, activități care să înceapă în sala de clasă, dar să nu se sfârșească acolo. De asemenea, frecvența acestor acțiuni este extrem de importantă. Cu cât acestea își vor face loc mai des în programul zilnic al copiilor, cu atât mai repede se va trezi în micile suflete dragostea de carte.
Măiestria învățătorului este esențială pentru a face aceste activități atractive pentru elevi. Consider că tot ceea ce am experimentat cu elevii mei și voi prezenta mai jos reprezintă câțiva pași mici, dar importanți care au contribuit la inițierea celor mici în tainele și minunile cărților.
Cu toții știm că, de multe ori, orele pot fi plictisitoare, că învățarea unor noțiuni și a unor fraze scrise într-un caiet sunt anoste și neatractive. Că motivația intrinsecă a elevului pentru învățare și descoperire lipsește, mai ales la vârsta școlară mică. În aceste condiții apar întrebările firești: „Cum putem atrage elevii spre învățare și cum putem dezvolta dorința de învățare a elevilor?”
Pornind de la aceste întrebări, am adus în clasa mea o metodă de lucru, în care elevii devin parte a procesului de predare, învățarea pe bazată pe metoda Lapbook, care nu este o metodă nouă, dar în România nu este foarte utilizată.
Lapbook-ul este o metodă educațională interactivă, practică, care stârnește interesul copilului și crește dorința de învățare, fără ca acesta să simtă presiune. Acest tip de abordare a învățării poate să se desfășoare fie individual, fie în grupuri de elevi, rezultatul fiind același: rezultate școlare superioare, relaționări pozitive între elevi, creșterea motivației intrinseci, respect de sine crescut, dezvoltarea abilităților motrice și sociale.
Termenul de lapbook vine din Statele Unite și exprimă „carte de ținut în poală” deoarece este de mari dimensiuni și cuprinde atât text (informații) cât și imagini reprezentative.
Procesul de predare a disciplinei Științe ale naturii are la bază experimentul atât ca metodă de investigație științifică, cât și ca metodă de învățare. Experimentarea și observarea nemijlocită a realității constituie cei doi stâlpi de susținere ai unei metodologii active în predarea științelor, deziderat exprimat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea de adepții școlii active.
Noua programă de Științe mobilizează învățătorul în organizarea unor variate experimente, copiii având ocazia să se familiarizeze cu tehnici simple de investigare, de cercetare experimentală specifice științelor biologice, chimice, fizice, formarea priceperilor și deprinderilor de a mânui instrumentarul și aparatura de laborator. Experimentul are o deosebită valoare formativă, dezvoltă spiritul de observație, capacitatea de a experimenta, de a gândi critic, științific, cunoștințele astfel dobândite sunt mai durabile și se transformă mai ușor în convingeri științifice.
Investigarea corpurilor și fenomenelor din mediul înconjurător se realizează cu eficiență maximă atunci când elevii sunt implicați direct și activ în procesul cunoașterii prin metoda experimentului. Familiarizarea elevilor cu metodologia experimentului științific se realizează în timpul orelor de științe. Elevii urmăresc atent explicațiile învățătorului în legătură modul de organizare și condițiile în care are loc experimentul propus și trag concluziile.
În ultimii ani, mie, cel puțin, mi-a devenit sâcâitoare sintagma „bune practici” , întâlnită ca temă repetitivă în cadrul cercurilor pedagogice. Aceste întâlniri „utile” ale cadrelor didactice, pe lângă faptul că s-au desfășurat online datorită pandemiei, parcă și-au propus să caute cele mai eficiente, adecvate, fiabile metode de predare, învățare, evaluare. Dar de unde siguranța unui cadru didactic că metoda folosită de un oarecare coleg, la o oarecare clasă, poate da aceleași roade și la clasa lui?
E nevoie de o bună cunoaștere a colectivului de elevi, de modul în care „funcționează” fiecare dintre ei, de a ști cine cu cine poate lucra, cum, cât. Toate acestea solicită mult timp și pregătire. Însă, pe măsură ce timpul se scurge, iar micii noștri discipoli devin „copiii noștri de la școală” putem face trecerea la alte nivele și experimenta metode „inovatoare”.
În cazul clasei noastre două dintre metodele care au avut o bună priză la „public” au fost „Schimbă perechea” și „Philips 6/6”.