Jocul didactic

Valorizarea și importanța jocului didactic în activitatea didactică

Motto:
„Jocurile sunt la fel de vechi ca și civilizația însăși și la fel de variate ca aripile fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastică de energie mintală.” (M. Gardner)

Jocul didactic este o activitate umană, dominantă în copilărie, prin care copilul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care și-o creează singur. În viața copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficțiunea pură și realitatea muncii( Debesse M., 1969) și ne ajută să cunoaștem mai bine înclinațiile copilului, fiind cel mai bun turn de observație de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării acestuia. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral. Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să se joace, va fi un adult care nu va ști să gândească.

Prin joc el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară: traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă, le elimină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare. Jocul este considerat o strategie optimă pentru promovarea dezvoltării.

Jocul, în contextul atașamentului securizat oferit de adulți, oferă copiilor bogăția, stimularea și activitatea fizică de care are nevoie pentru dezvoltarea creierului, pentru învățarea viitoare. Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de inteligență, conform teoriei inteligențelor multiple a lui H. Gardner( 1983): lingvistică, muzicală, logico-matematică, spațială, corporal- chinestezică, personală și socială.

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii se exprimă deschis, clar , dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți își exprimă mai mascat trăsăturile lor interne. Jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială.

Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepțiilor, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii critice și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului. De asemenea, jocul poate fi considerat un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independență, disciplinei conștiente, perseverenței, precum și a multor altor calități de voință și trăsături de caracter.

În cadrul orei Limba și literatura româna am aplicat jocuri didactice care au avut mare priză la copii. În cadrul lecției “Timpul verbului”, elevii au desfășurat jocul didactic “Dovleceii isteți“.

Elevii au fost împărțiți în trei echipe. Fiecare copil a extras dintr-o cutie un bilețel de o anumită culoare, apoi în funcție de culoarea bilețelului au format echipa TIMPULUI PREZENT (culoarea galben), echipa TIMPULUI TRECUT (culoarea verde) și echipa TIMPULUI VIITOR (culoarea portocalie).

 Fiecare echipă a primit un poster cu un coșuleț pe care era scris numele echipei și un plic în care se găseau jetoane cu dovlecei pe care erau scrise verbe la cele trei timpuri. Sarcina pe care trebuia ca fiecare echipă să o îndeplinească era aceea de a lipi pe poster doar dovleceii cu verbele corespunzătoare echipei. Au avut timp de lucru 5 minute, apoi s-a realizat turul galeriei. În urma desfășurării acestui joc, elevii și-au însușit noțiunile cu referire la timpurile verbului.

În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifestă direct în conduita respectivă a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze “eu-l“, să-și manifeste personalitatea.

Jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-și face datoria.

 

Bibliografie:
Chateau, J., 1967, “Copilul și jocul “, Editura Didactică și Pedagogică, București
www.referate.ro