În condițiile dezvoltării fără precedent a gândirii și cunoașterii umane dar și ale crizei care caracterizează lumea contemporană, realizarea sarcinilor actuale nu este posibilă cu oameni pregătiți oricum, ci cu oameni obișnuiți de la cea mai fragedă vârstă să gândească divergent, să inventeze soluții diferite de cele obișnuite, să participe la efortul colectiv de înnoire a tehnologiilor de fabricație, de găsire a noi surse de energie, etc.
Generația actuală din scoli trebuie să aibă trăsături definitorii: inventivitate, inițiativă, spirit de inovație, pe scurt creativitate, sau, transpus pe planul acțiunii, competentă bazată pe o formare științifică generală a fiecărui cetățean activ.
Activitatea educativă trebuie adaptată continuu la cerințele și condițiile societății, pentru a-i asigura copilului de la cea mai mică vârstă volumul de cunoștințe, deprinderi și capacități de orientare activă, creatoare.
Dacă nu sunt valorificate la timp sau sunt slab valorificate, potențele și disponibilitățile acestei perioade nu se pot recupera în anii următori decât într-o măsură foarte mică și cu eforturi deosebite. De aceea s-a pus accent deosebit pe stimularea creativă a școlarului, capacitate care nu se fructifică de la sine, ci numai ca efect al acțiunilor formative și al preocupărilor deosebite de a identifica acele modalități de stimulare a copilului, de natură să-i dezvolte intelectul, în urma unui antrenament susținut. Domeniile în care se manifestă pregnant spiritul creator al copiilor sunt: literatura, muzica, dansul, desenul, modelajul.
Educația estetică constituie una dintre cele mai importante laturi ale educației, prin care se urmărește formarea gustului estetic al copilului, capacitatea de a înțelege și aprecia corect frumosul și dezvoltarea aptitudinilor creatoare. Am considerat că activitățile artistico-plastice, îndeplinesc aceste deziderate, fiind activități de joc, de învățare și reflexie, importante în stimularea creativă a copilului al cărui potențial creativ este imens la această vârstă.
Desenul și pictura sunt activități care plac foarte mult copiilor. S-a observat că atunci când colorează, când pictează, când folosește culoarea, copilului i se formează răbdarea, îndemânarea, simțul estetic, trăsături care îi vor împlini personalitatea. Desenând și pictând, copiii oglindesc caracteristicile esențiale ale unor obiecte, ființe, manifestă interes pentru ceea ce este neobișnuit, surprinzător, își dezvoltă imaginația și le dă posibilitatea de a-și exterioriza gândurile.
Întâlnirea copilului cu diverse culori devine captivantă atunci când i se oferă libertatea de a descoperi și exersa „vraja” care face să apară o nouă nuanță sau să dispară o culoare de bază, amestecându-le. Curiozitatea aceasta îi oferă copilului prilejul de a se iniția în tehnici simple, pe înțelesul lui.
Activitățile noastre s-au desfășurat într-o atmosferă foarte relaxată, totul îmbrăcând la început forma jocului. Singuri au combinat culorile și au fost foarte încântați de ceea ce au obținut. După mai multe combinări ale culorilor au ajuns la nuanțe de culoare existente în pictura modernă, într-un cuvânt devenind mici creatori de lucrări originale, creative. Culorile dintr-o lucrare pot să transmită o anumită stare. Copiii au înțeles că își pot exprima sentimentele într-o lucrare folosind mai mult culoarea preferată (dominanta de culoare va exprima starea de bucurie, tristețe, calm, curaj etc.)
Copiii au fost conduși spre descoperirea semnificațiilor culorilor, găsind titluri cât mai potrivite cromaticii folosite. Astfel, au fost angajați în decodificarea semnificației culorilor specifice anotimpurilor și le-au folosit în lucrările lor. Aceste activități au fost însoțite de ilustrări muzicale adecvate („Anotimpurile”, de Vivaldi). Astfel, au reprezentat: primăvara în roșu-verde, vara în oranj-albastru, toamna în galben-violet, iarna în alb-negru.
Familiarizarea copiilor cu tehnicile de lucru le mărește curiozitatea și imprimă activităților plastice un caracter atractiv și creativ.
Fuzionarea petelor (vezi imagine demonstrativă) de culoare de diferite nuanțe, a liniilor și a punctelor de culoare pe un suport umed. Elementele plastice se întrepătrund spontan, prin alăturare sau prin suprapunere. Copiii au realizat lucrări deosebite prin această tehnică. Ei le-au analizat, le-au prelucrat după dorința și imaginația fiecăruia și le-au dat și un titlu.
Amprenta liniară (vezi imagine demonstrativă) lăsată de firul de lână înmuiat în guașă sau tempera, așezat apoi succesiv pe o suprafață de hârtie, în direcții și în moduri cât mai diferite ca poziție (orizontală, oblică, frântă, spiralată, etc.), peste care se pliază hârtia; Și această tehnică a fost îndrăgită de copii, ei au „văzut” în lucrările realizate ,„Șarpele”, „Vârtejuri”, „Floare de crin”, „Ciupercuța”, etc.
Ștampila (vezi imagine demonstrativă) este ușor de confecționat dintr-o gumă, dintr-un cartof sau morcov, care se taie pentru a obține o suprafață plată. Pe partea netedă a unuia dintre aceste materiale se desenează o mică formă care se taie pe contur cu ajutorul unei lame ascuțite. Apoi se îndepărtează suprafața înconjurătoare astfel încât forma creată să capete o înălțime de circa 3-5 mm. Pe suprafața formei obținute se așterne culoare și se aplică apoi în mod repetat peste petele de culoare uscate. Pe parcursul utilizării ștampilei, culoarea poate fi schimbată.
Tehnica plierii hârtiei (vezi imagine demonstrativă) se realizează astfel: peste petele de culoare puse cu pensule groase pe jumătate din suprafața hârtiei (se folosesc culori dense) se îndoaie sau se pliază hârtia pe jumătate și se netezește cu mâna pentru a presa culorile aflate între foi. Astfel se obțin două forme spontane identice, aflate față în față, ce se aseamănă cu reprezentări vizuale deja cunoscute. Copiii au fost încântați să le dea o denumire formelor elaborate. Ex.: „Fluturele”, „Gărgărița”, „Floare”, etc.)
Sunt foarte multe tehnici și procedee pentru dezvoltarea creativității elevilor. Am prezentat o parte dintre acestea, prin care am urmărit cultivarea imaginației creatoare a copiilor în alegerea și realizarea subiectelor și lucrărilor lor artistice, stimularea fluenței, flexibilității și originalității gândirii creatoare.
Bibliografie:
Cojocariu, Venera – Mihaela - Educație pentru schimbare și creativitate, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2008
Publicat de:
Dobra Carmen Mădălina
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Nr.13, Râmnicu Vâlcea.