Cel ce nu citește nu are niciun avantaj asupra celui care nu știe să citească. (Mark Twain)
În secolul vitezei, în era digitală, provocarea supremă a unui învățător este să îi determine pe elevi să renunțe la audierea sau vizionarea unei povești, în favoarea citirii acesteia. Trezirea curiozității pentru carte, formarea unui comportament de cititor uzual, nu doar izolat presupune aplicarea unor metode, activități care să înceapă în sala de clasă, dar să nu se sfârșească acolo. De asemenea, frecvența acestor acțiuni este extrem de importantă. Cu cât acestea își vor face loc mai des în programul zilnic al copiilor, cu atât mai repede se va trezi în micile suflete dragostea de carte.
Măiestria învățătorului este esențială pentru a face aceste activități atractive pentru elevi. Consider că tot ceea ce am experimentat cu elevii mei și voi prezenta mai jos reprezintă câțiva pași mici, dar importanți care au contribuit la inițierea celor mici în tainele și minunile cărților.
Pasul 1 - Metoda predicțiilor este o metodă tare iubită de către elevii mei.
Am folosit-o atât în orele de lectură , cât și zilnic, pe parcursul unei săptămâni.
Copiii primeau bilețele cu un fragment scurt dintr-o poveste, pe care îl citeau acasă, iar apoi răspundeau întrebării corespunzătoare din tabelul predicțiilor, emițând idei interesante despre ceea ce urmează să se întâmple. A două zi primeau alt fragment, până când ajungeau să descopere finalul poveștii.
Una dintre poveștile la care am aplicat această metodă este „Elmer”, iar răspunsurile copiilor au fost de la cele mai simple până la cele mai complexe, de la amuzante la cele mai profunde, impresionante, de la cele previzibile, la cele mai surprinzătoare.
Pasul 2 - Vânătoarea de povești
Elevii primesc fișe cu povești diferite. Povestea se va repeta la 4-6 copii din clasă.
Citind textul, elevii vor descoperi că finalul lipsește. Alături de colegii care au primit aceeași fișa, vor forma un grup și vor începe să „vâneze” finalul de pe cartoanele afișate în diferite puncte din clasă.
Pentru a complica sarcina se pot distribui fragmente diferite fiecărui copil, acesta fiind rugat să descopere titlul potrivit, finalul și imaginea corespunzătoare textului.
Pasul 3 - Ascultă povestea mea
Folosirea jocului de rol în activitatea didactică face orice conținut mai atractiv, iar în ceea ce privește lectură este cu atât mai potrivit. Am folosit jocul de rol atunci când am studiat „Povestea nucii lăudăroase”. Confecționasem la AVAP mascote ce ilustrau personajele textului, iar copiii le-au mânuit și le-au folosit pentru a interpreta roluri.
I-am rugat să pună în scenă și acasă povestea și să posteze filmul pe grupul clasei. Fiecare copil a adăugat comentarii și sugestii la produsele colegilor, au fost îndrumați să aprecieze munca fiecărui participant.
Pasul 4 - Pauza de lectură
Din când în când, fără că elevii să fie anunțați, afișez la tablă, pe parcursul unei pauze, un afiș pe care scrie PAUZĂ DE LECTURĂ. Cine dorește, poate să ia o carte din biblioteca clasei și să citească în acea pauză. Dacă răspunde corect la o întrebare despre fragmentul pe care l-a citit, primește un ban de aur. La 5 monede de aur colecționate, primește un rubin, iar la 10 rubine, un diamant.
Am preluat această idee de pe platforma Twink și mi se pare o bună modalitate prin care putem stimula elevii să citească mai mult.
Pasul 5 - Jurnalul cu lecturi
Proiectul a debutat cu o surpriză: fiecare copil a primit o carte cu povești scurte, ușor de citit. „Povești cu detectivi” face parte din seria 3 MINUTE DE POVESTE ( Editura Aqvila) și conține o serie de întâmplări care au ca protagoniști aceleași personaje.
Am citit prima poveste chiar în clasă, la ora de lectură, iar apoi le-am lansat provocarea de a citi acasă toate întâmplările , iar pe jurnalul de lectură să descrie pe scurt întâmplarea preferată și să facă un desen potrivit. Am insistat că poveștile să nu se repete, pentru a evita situația în care ar fi fost tentați să se inspire de la ceilalți.
După ce am terminat de completat jurnalul realizat pe baza acestei cărți, i-am invitat să completeze și un jurnal individual. Proiectul abia a început și se va încheia pe 1 aprilie, când elevii vor fi premiați cu diplome.
Pentru că mulți dintre ei nu au cărți sau cele pe care le au cuprind poveștile clasice, deja cunoscute , am reușit să găsesc pe internet câteva cărți pentru copii în format pdf, pe care le-am postat pe grupul clasei.
De curând am luat legătura și cu doi autori români de cărți pentru copii, Alex și Cristina D. Mi-au făcut reducere 50% la toate cărțile scrise de ei și ne-au promis autografe personalizate.
Am reușit să achiziționez întreaga serie pentru biblioteca din clasa mea, cu ajutorul domnului primar, care m-a sponsorizat.
Le-am adresat celor doi autori invitația de a fi musafirii noștri la o ora de lectură și să le vorbească copiilor despre povestea lor, in calitate de scriitori. Sper să accepte invitația , deoarece această întâlnire știu ca i-ar bucura mult pe elevii mei.
Pot spune că, în urma activităților derulate, numărul elevilor care împrumută cărți de la biblioteca școlii, a clasei a crescut, au început să facă schimb de cărți între ei, să discute în pauze despre ceea ce citesc în acel moment, să recomande cărți colegilor sau să răsfoiască unele exemplare de la biblioteca din clasă, atunci când finalizează sarcina dată, fără a fi îndrumați să facă acest lucru.
Bibliografie:
Tătaru, Ioana, Metode activizante de evaluare a lecturii suplimentare;
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii române în învățământul primar, Editura Emia, Deva, 2002;
Alexandru, Gheorghe, Șincan, Eugenia, Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și elevi, Editura „M. Duțescu’’, 1993.
Publicat de:
Stănescu Elena Emanuela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Cricov, Valea Lungă.