Sunetul clopoțelului străbătuse sălile școlii, prevestind sfârșitul orelor. Ionel, trezit ca dintr-un lung vis, coboară cu nerăbdare scările pentru a-și întâmpina bunicul care îl aștepta în curte. Nea’ Vasile, cum îi ziceau cunoscuții din sat, își rotea îngândurat firele din barbă. Toată lumea îl știa ca om învățat, deși cu greu terminase 10 clase. Avea o pasiunea nestăvilită pentru istorie, considerând-o cea mai frumoasă poveste. Încercările prin care îl trecuseră viața îi întristase privirea, dar ochii lui se luminaseră când Ionel, nepotul său, îl întâmpinase cu o lungă îmbrățișare. Nepotul uitându-se lung la bunicul său îl întrebase:
– Bunicule, noi azi la ora de istorie am discutat despre Ștefan cel Mare și mi-a plăcut foarte mult lecția profesoarei. Am învățat de bisericile construite, de bătăliile purtate, de dușmanii săi…uhm…și de patrie sau neam. Dar au fost atât de multe informații încât cred că le-am cam încurcat între ele.
– Ah deci ați ajuns la Ștefan Vodă? Da și prin satul nostru a făcut o biserică după o mare victorie împotriva păgânilor. Cred ca e vorba de...
– Bătălia de la Vaslui, bunelule, nu?
– Da da, de la Vaslui sau Podu Înalt. Avea Ștefan Vodă mult mai puțini ostași decât dușmanul, dar într-o dimineață cu o ceata deasă, i-a ademenit pe păgânii turci într-o vale, atacându-i când se mai așteptau ei mai puțin. De victoria și vitejia sa a auzit și papa de la Roma împreună cu mai toți principii din Europa la acea vreme. A și trimis o scrisoare, cerând întăriri, dar, din păcate, puțini au răspuns cererilor de ajutor din partea viteazului domn moldovean.
– De ce nu l-au ajutat bunicule?
– Pe atunci mai toți se războiau între ei și cererile unui mic stat ca a nostru pe atunci nu aveau un ecou așa mare în Europa.
– Chiar așa mici cum eram, tot i-am bătut zdravăn bunelule.
– Da așa e. Ștefan cel Mare chiar și când toții sorții erau împotriva sa nu s-a dat bătut. Și tu să fii la fel de curajos. Istoria ne învață multe lucruri importante, iar eroii din trecutul nostru ar trebui să fie un exemplu pentru noi. Spre deosebire de basme și alte povestiri literare, istoria are în conținutul său evenimente și personaje reale, iar dacă Ștefan Vodă a reușit, poți să fii și tu ca el.
– Bunelule, eu nu înțeleg un lucru. Ștefan cel Mare de ce nu a părăsit țara? Toți vecinii s-au războit cu el, iar profesoara noastră ne-a spus de unii domni care au fugit din țară să își salveze pielea. Cred ca ne-a zis la oră de patrie sau nație, dar nu înțeleg legătura.
– Ștefan cel Mare nu a părăsit țara fiindcă, spre deosebire de ceilalți domni, el și-a iubit mult patria și neamul său.
– Dar ce este patria bunicule?
– Păi, Ionele, patria e ca familia ta, numai că e mult mai numeroasă și sunt toți cei care vorbesc aceeași limbă, au aceeași strămosi și aceleasi tradiții ca tine. Și la fel cum nu ți-ai abandona tatăl sau mama ta, nici așa nu iți poți abandona patria.
– Aaaa am priceput acum. De aceea își amintește toată lumea de Ștefan cel Mare, nu? Fiindcă a luptat până la moarte pentru patria și familia sa.
– Da, așa e.
Pentru câteva secunde, amândoi se priveau de parcă deslușeau o taină știută numai de ei. Apoi, discuția continuase până ajunseseră în curtea casei iar soarele, somnoros, își ascundea ultimele raze sub văzduhul sângeriu.
Publicat de:
Leon Andreea
Profesor de matematică la Școala Gimnazială Bivolari, jud. Iași.