Maia era o fetiță cuminte, care iubea să se joace cu prietenii ei și să descopere lucruri noi. Îi plăceau păpușile, florile, rochițele colorate, dar cel mai mult îi plăceau stelele. Adora să le privească în fiecare noapte și visa la ziua în care va putea să le țină în mână și să le îngrijească.
Într-o zi, Maia se duse bucuroasă la mama ei și îi spuse:
– Mamă, mâine este ziua mea de naștere. Mi-ai spus că în această zi îmi pot alege un cadou, așa că am doar o dorință: o steluță, chiar și cea mai mică, de pe cer.
Mama o privește uimită, zâmbește și îi răspunde:
– În regulă, Maia, promit că mâine îți voi oferi o steluță.
În acea noapte, Maia adormi cu zâmbetul pe buze, plină de entuziasm că mâine i se va îndeplini, în sfârșit, dorința. Aștepta cu nerăbdare să le arate și prietenilor săi cadoul și să se joace împreună.
Dis-de-dimineață, Maia se trezi și fugi în camera mamei să își primească minunatul cadou. Mama sa îi oferă o cutie frumos împachetată, iar fetița o deschide fără să mai stea pe gânduri. Dar bucuria i-a dispărut de pe chip când a văzut că steaua din cutie nu părea a fi deloc una culeasă de pe cer. Era mică, strălucea doar dacă apăsai pe un buton și îi părea foarte cunoscută, fiindcă o văzuse pe raftul de jucării, la magazinul de lângă grădiniță. Supărată, Maia îi spuse mamei:
– Aceasta nu este o stea de pe cer! Nu este steaua pe care mi-am dorit-o! Nu îmi place! Vreau să îmi oferi steaua pe care mi-i promis-o!
Mama zâmbește și cu vocea blândă îi explică Maiei:
– Draga mea, știu că acesta nu este cadoul pe care ți l-ai dorit. Eu m-am ținut de promisiune, ți-am spus că îți voi oferi o steluță și asta ai primit. Nu ți-am promis că o voi culege de pe cer, deoarece trebuie să îți spun câteva lucruri despre acestea. Când eram mică, așa ca tine, și eu mi-am dorit o steluță strălucitoare de pe cer, însă mama mea, adică bunica ta, mi-a spus că acest cadou nu este potrivit nici pentru mine, nici pentru altcineva. Trebuie să știi că steluțele de pe cer sunt ca o familie, locuiesc cu toții acolo sus, ne privesc și ne luminează atât de frumos în fiecare noapte. Dacă un membru al familiei ar pleca, adică o steluță, ele ar fi atât de supărate încât nu ar mai avea putere să strălucească. Chiar și luna și-ar pierde din strălucire, iar asta ar însemna că ele nu ar mai putea să ofere lumină cerului pe timpul nopții. Cred că nu ți-ai dori să fie întuneric, nu-i așa? Și astfel, ce ai putea face tu cu o steluță supărată, care ar plânge după familia ei? Steluța pe care ți-am oferit-o era ultima de pe raftul de jucării. Părea tristă și cu siguranță avea nevoie de un prieten. Iar tu cred că ai fi cel mai bun prieten pentru ea, deoarece știu cât de mult iubești stelele.
Maia rămăsese cuminte lângă mama ei și se gândea la cele spuse. Era tristă că nu primise ce și-a dorit, dar se gândea și la spusele mamei. Nici ea nu ar fi fericită dacă familia ei s-ar destrăma, prin urmare, nu putea să le facă rău stelelor de pe cer. În plus, luna este atât de mare și frumoasă, încât nu și-ar putea-o imagina altfel. După un moment de tăcere, Maia îi răspunde mamei:
– Cred că ai dreptate, dorința mea nu este deloc potrivită.. Și dacă mă gândesc mai bine, steluța oferită de tine chiar este frumoasă și pare fericită, iar asta datorită mie. Voi avea grijă de ea, iar noaptea o voi așeza la geam să își privească prietenele de pe cer. Sunt atât de bucuroasă! Mulțumesc, mami, mi-ai oferit cel mai frumos cadou!
În acea zi, Maia a înțeles că unele dorințe sunt foarte greu de îndeplinit, poate chiar imposibil. Dar asta nu este o problemă, deoarece întotdeauna există o cale de rezolvare. Poate că mama ei nu i-a oferit o steluță de pe cer așa cum și-a imaginat, însă i-a oferit una asemănătoare, care avea nevoie să fie îngrijită și iubită.
Publicat de:
Nicolcea Elena
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Nr.1, Brăila.