Familia Vișin

A fost odată ca niciodată, o familie cu patru copii. Toți membrii familiei purtau numele unui pom: Vișin. Tatăl se numea Vișinel, mama Vișinica, băiatul cel mare Vișinic, băiatul mijlociu Vișinicel, fata Vișinicica, iar fiul cel mic Vișinicuț. Într-o zi de toamnă, tatăl s-a gândit să facă o livadă, de pe urma căreia să câștige bani pentru copiii lui, pentru că cei pe care îi câștigau din muncile câmpului nu erau suficienți pentru întreaga familie. Și-a adunat familia să se sfătuiască. Au căzut de acord să facă o livadă de….vișini și au plecat la târg, să cumpere cei mai frumoși pomi, de cel mai bun soi.

Toți erau harnici, pricepuți la treburile câmpului, la treburile casei, așa că nu le-a fost greu să planteze cei 40 de vișini cumpărați. Vișinel împreună cu băiatul cel mare, Vișinic, săpau gropile, Vișinica cu Vișinicica puneau vișinii, iar Vișinicel și Vișinicuț îi udau.

După plantarea vișinilor, tatăl strânge copiii și le spune:

– Dragii mei, noi vom vinde fructele făcute de acești vișini, să câștigăm un ban după urma lor. O să vă las să alegi un pom din care să gustați fructele, și doar acela va fi vișinul din care voi o să mâncați, dar până vom ajunge acolo, pomii aceștia au nevoie să-i îngrijim, pe fiecare ca și cum ar fi pomul din care veți gusta.

Copiii spun tatălui că îl vor ajuta să îngrijească livada. La venirea primăverii întreaga familie muncea în livadă. Părinții împreună cu băiatul mai mare, Vișinic, tăiau crengile uscate, greblau pământul dintre vișini, iar ceilalți copii udau vișinii. Părinții erau nespus de fericiți și priveau în fiecare zi cum cei patru pui ai lor îi ajută.

Următoarea primăvară pomii din livadă erau înfloriți, care mai de care. Tatăl își cheamă familia, să-i admire împreună, să se bucure de peisajul parcă din vis. Vișinel, om înțelept, știa că timpul va trece și că va veni și ziua în care cei patru copiii ai săi vor pleca de acasă, fiecare cu drumul lui, așa că, se gândi să îi învețe din timp ce înseamnă munca și cuvântul. În livadă fiind toți, îi pune să aleagă, dintre cei 40 de vișini, vișinul din care vor gusta fructele. Copiii aleg cu mare bucurie, cel mai mare și mai înflorit vișin.

Trecură primăvara și vișinele începură să se coacă. Copiii se duceau în fiecare zi în livadă și priveau vișinii, aștepând ziua în care tatăl lor le va spune că pot mânca fructele din vișinul ales de ei. Veni ziua în care tatăl le spune:

– Vișiniceii mei, mâine dimineață o să puteți culege și mânca vișinele din vișinul ales de voi, iar după-amiază o să începem să culegem ceilalți pomi pentru a strânge câteva kilograme să merg la târg.

Copiii se duc fericiți la culcare, nerăbdători că a doua zi, vor putea în sfârșit să guste fructele, dar tatăl, se gândește să le testeze și râbdare și ascultarea. Dimineata, toți copiii se duc repede în livadă, pregătiți să culeagă fructele, dar tatăl îi mai amână pentru încă o zi, spundându-le că nu sunt suficient de coapte. Copiii se întristează, dar își ascultă părintele și nu cer vișine din alți pomi.

După lăsarea serii, tatăl culege toate fructele din pomul ales de copii și le ascunde, aștepând să vadă ce vor spune copiii lui, când vor vedea că nu mai au ce să guste.

Vișinic, Vișinicel, Vișinicica și Vișinicuț, trezindu-se cu noaptea în cap să meargă în livadă, vad încă de la depărtare lipsa fructelor și aleargă la părinți să le spună cele întâmplate.

– Tată, mamă, cineva a mâncat vișinele! spune Vișinicuț.
– Sau le-a furat! adaugă Vișinicica.
– Or fi păsările? Voi știți ce s-a întâmplat? întreabă Vișinicel.
– Am așteptat atât de mult să crească pomii, am îngijit toată livada, i-am privit în fiecare zi cum înfloresc, apoi cum își dezvoltă fructele, iar când în sfârșit a venit ziua să gustăm, fructele au dispărut! spune Vișinic.

Părinții nu apucă să răspundă întrebărilor celor patru copii, pentru că aceștia chiar dacă și-ar dori să simtă gustul vișinelor, să simtă gustul pe care și l-au imaginat în fiecare zi de așteptare, chiar dacă pofta lor este mare, spun:

– N-are nimic, tată, astăzi este ziua în care vei merge la piață, așa că hai, să mergem, să culegem vișine din ceilalți vișini, iar pe al nostru îl mai lăsăm să crească încă un an și vom gusta atunci din fructe, spune Vișinic.

Părinții se întristează în fața copiilor, dar în suflet zâmbesc, pentru că, își dau seama că cei mici sunt copii cinstiți. Bucuroși de ascultarea lor, îi cheamă în camera alăturată, în care mama pregătise o plăcintă cu vișine și un bol mare cu vișinele proaspăt culese de tatăl lor în zorii zilei, chiar din vișinul ales de ei.

– Veniți cu noi, dragii mamei, să vedeți, ce înseamnă ascultarea de părinți și cuvântul dat.

Bucuria copiilor a fost mare când au văzut masa plină de bunătăți, când au înțeles ce se întâmplase cu vișinele lor, dar mai ales când au înțeles cât bine au procedat, că părinții și-au ascultat.

De-a lungul timpului, copiii au avut mereu ceva de învățat de la părinții lor, apoi o afacere cu vișine au dezvoltat și chiar dacă timpul tot trecea, de livadă niciunul nu se sătura, așa că au decis, să rămână lângă părinți, să mărească și livada și familia Vișin.