(poveste despre prietenie)
Trăia odată, în cămara unei case, un șoricel pe nume Chiț-Chiț. Într-o zi apăru un motan fioros care îl tot amenința că o să-l prindă și o să-l mănânce. Într-o zi era cât pe ce să-l prindă, dar scăpă ca prin urechile acului și o luă la fugă cât văzu cu ochii.
Ajunse departe de casă, pe un câmp. Dintr-o dată vede o coadă stufoasă și roșcată .
– Bună ziua , șoricelule! Te-ai rătăcit?
– Bună ziua, vulpișoară! Chiț-Chiț mă numesc și sunt un biet șoricel speriat. Am fost alungat de acasă de un motan rău.
– Bietul de tine...zise vulpea.
– Nu ai vrea să fii prietena mea, să locuim împreună și să mă primești în casa ta? Întrebă șoricelul.
– Ha-ha-ha ce îndrăzneț ești! Dar tu ști că atunci când mi-e foame rău și eu mănânc șoareci???
Auzind acestea șoricelul o luă la fugă și mai speriat!
Merge el ce mai merge și îi apare în cale un ghemotoc de ace ascuțite....Oare ce o mai fi și asta???
– Bună ziua șoricelule, ce faci tu pe aici prin pădure?
– Bună ziua ariciule! Îmi caut un prieten care să mă primească la el....sunt tare amărât,nu am o căsuță unde să stau... Am fugit de acasă din cauza unui motan care mă tot speria că o să mă prindă.
– Sărmanul de tine...stai și te odihnește un pic aici lângă copac.
– Nu ai vrea să fiu prietenul tău și să locuiesc cu tine? Îl întrebă șoricelul.
– Îmi pare rău, eu te-aș primi în locuința mea, dar nu o să poți să locuiești cu mine deoarece sunt țepos, iar acele mele ascuțite ar putea să te rănească.
Atunci Chiț-Chiț își ia la revedere de la arici și pleacă din nou la drum.
Merge ce mai merge prin pădure și vede ascuns după o tufă o vietate cu o coadă scurtă, cât un puf gri și foarte speriat.
– Bună ziua, iepurașule!
– Bună ziua, șoricelule!
– De ce ești așa speriat? întrebă Chiț-Chiț.
– Pentru că am mulți dușmani, care ar vrea să mă prindă și să mă mănânce !
– Eu sunt, Chiț-Chiț, și, la fel ca și tine , am fost fugărit de acasă de un motan rău, care vroia să mă mănânce! Nu ai vrea să ne împrietenim?
– Mi-ar plăcea să fim prieteni, dar vezi tu, cum am mulți dușmani ai putea să fii și tu în pericol și nu aș vrea să ți se întâmple ceva rău.
Auzind spusele iepurașului își luă la revedere și își continuă drumul.....Merge.....merge și tot merge și într-o poieniță îi apare în față un urs mare.
– Bună ziua, ursule !
– Bună ziua, șoricel!
– Să ai poftă bunăl!!!
– Mulțumesc, nu vrei și tu niște boabe de zmeură? Întrebă ursul.
– Dacă îmi dai....mulțumesc!!! O să le păstrez pentru mai târziu... Nu vrei să fiu prietenul tău și să mă primești la tine acasă? Sunt un șoricel alungat de acasă de un motan rău.
– Cu drag te-aș primi, dar la mine în bârlog locuim 5 frați și nici noi nu încăpem prea bine.
Auzind răspunsul ursului, șoricelul Chiț-Chiț, își ia rămas bun de la urs și cu capul plecat, supărat pleacă mai departe. Se uită în sus pe cer și vede cum se apropie seara... dar cum se uită spre cer vede pe creanga unui copac o codiță frumoasă și stufoasă și aude cum ronțăie cineva la niște alune.
– Bună ziua!
– Bună ziua, șoricelule! Mă numesc Rița-Veverița!
– Eu sunt șoricelul Chiț-Chiț!
– Haide, urcă sus la mine și poftește și tu o alună!
– Mulțumesc!
– Dar ce vânt te aduce pe aici șoricelule?
– Îmi caut un prieten care să mă primească la el....sunt tare amărât, nu am o căsuță unde să stau...am fost fugărit de acasă de un motan.
– Vaiii, dar bine ai venit la mine acasă...aș fi tare încântată să stai cu mine pentru că sunt singură și nu am pe nimeni. Căsuța mea din copac e încăpătoare! Nu am un pat confortabil pentru tine, dar putem să facem un culcuș din frunze!
– Dacă ai ști cât de bucuros sunt că mi-am găsit o prietenă!
– Și eu sunt tare bucuroasă că mi-am găsit un prieten!
Șoricelul Chiț-Chiț a trăit fericit și liniștit în căsuța din copac a prietenei sale Rița-Veverița!!!
Publicat de:
Pop Irina Andreea
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.N. Nr.2, Bistrița.