Lada fermecată a iepurașului

Imaginați-vă o pădure magică, o pădure unde toate animalele vorbesc, copacii zâmbesc, iar florile spun povești gâzelor care se așază pe petalele lor. În această pădure, trăiesc foarte multe animale prietenoase, care abia așteaptă să răsară soarele și să înceapă o nouă zi, cu noi peripeții. Un iepuraș tare frumos și drăgălaș, mi-a atras atenția și mi-a spus o poveste, iar eu i-am promis că o să o spun tuturor, ca să afle toată lumea care era superputerea lui.

Iepurașul a primit în dar de la mama lui o ladă fermecată. Mama i-a spus să nu deschidă lada, decât atunci când o să aibă nevoie cu adevărat de aceasta. Iepurașul a fost tare curios să afle ce este în această ladă fermecată, care părea atât de ușoară, încât ai fi crezut că este goală. Cu toate acestea, iepurașul a ascultat de mama lui și nu a deschis lada fermecată, decât atunci când a avut mare nevoie de ajutor.

Într-o zi frumoasă de primăvară, iepurașul a pornit la plimbare prin pădure și s-a hotărât să ia și lada fermecată cu el, în cazul în care o să aibă nevoie de aceasta. Pe drum, iepurașul s-a întâlnit cu mulți prieteni, a admirat frumusețea naturii și s-a bucurat de cântecele păsărelelor. Mergând pe cărare, iepurașul a văzut o furnică tare supărată, care plângea pe marginea drumului. Cum iepurașul nostru era tare prietenos și avea un suflet mare, s-a dus repede la furnicuță să afle ce s-a întâmplat. Furnicuța era tare supărată că nu a reușit să ajungă acasă cu firimiturile strânse din greu, din cauza vântului care a suflat puternic și le-a dus departe. Iepurașul nu a stat pe gânduri, a băgat lăbuța în lada fermecată și a scos o bucățică de pâine, pe care a oferit-o furnicuței. Furnica era tare fericită acum și a promis iepurașului că nu o să uite această faptă bună.

Iepurașul și-a continuat drumul, până a întâlnit o veveriță, care era foarte obosită și tare supărată. Aceasta muncea liniștită în grădină, până când a văzut că vântul i-a luat toate semințele și nu mai avea ce să planteze. Veverița se gândea că toată munca a fost în zadar și nu o să mai aibă legume proaspete anul acesta. Iepurașul, binevoitor cum îl știm, imediat a scos din lada lui semințe de toate felurile și le-a oferit veveriței, fără să aștepte ceva în schimb. Aceasta a fost foarte recunoscătoare și a început imediat să planteze semințele, fericită că acum o să aibă o grădină frumoasă și bogată.

Mergând pe cărare, iepurașul a auzit un scâncet. Era un bursuc, ascuns undeva între frunzele unui tufiș, care încerca să își găsească un culcuș. Era aproape seară, iar bursucul era supărat că nu a reușit să își pregătească un loc unde să doarmă. Iepurașul a scos imediat din lada fermecată o păturică pufoasă și călduroasă, pe care a oferit-o bursucului. Bursucul era acum foarte fericit că nu o să îi fie frig la noapte și că și-a făcut un nou prieten.

Iepurașul și-a continuat drumul, până a întâlnit o bufniță rănită. Aceasta avea aripa ruptă și nu putea să zboare. Iepurașul a sperat să îl ajute lada fermecată și de această dată și a băgat imediat lăbuța să vadă ce ar putea să îi mai ofere. Imediat a apărut un bandaj, apă și mâncare, pe care le-a oferit bufniței. Bufnița a fost foarte fericită și surprinsă de bunătatea iepurașului.

Iepurașul nostru era tare fericit că a reușit să ajute atât de multe animăluțe, însă timpul a trecut foarte repede, iar afară a început să se întunece. Speriat, iepurașul a început să alerge către un tufiș. Dintr-o dată, iepurașul a auzit o larmă mare. Mai mulți șoricei se auzeau chițăind din depărtare. Fiind curios, iepurașul s-a dus imediat să vadă despre ce este vorba. Șoriceii erau foarte supărați că vântul le-a distrus căsuța, iar acum nu aveau unde să se adăpostească. Iepurașul nostru a băgat lăbuța în lada fermecată, însă de data aceasta nu a reușit să mai găsească nimic. Lada era goală! Cu toate acestea, iepurașul a oferit șoriceilor lada lui, ca să se poată adăposti în aceasta, fiind destul de spațioasă pentru toți. Șoriceii au fost foarte fericiți de noua lor căsuță și au mulțumit iepurașului pentru fapta bună.

Iepurașul se simțea bine că a ajutat atât de mulți prieteni, însă acum, era noapte, iar el era foarte speriat că o să fie singur, în pădure, departe de casă. Și-ar fi dorit să aibă lada fermecată acum, să îl ajute să treacă peste această noapte. Șoriceii l-au văzut și l-au invitat să stea împreună, în lada fermecată, care acum, era căsuța lor. Iepurașul s-a bucurat tare mult!

Când s-a făcut dimineață, iepurașul a pornit la drum, spre casă. În timp ce mergea, și-a dat seama că s-a rătăcit. Și-ar fi dorit să aibă lada fermecată care să îl ajute să găsească drumul spre casă, în schimb, s-a întâlnit cu bufnița, care acum se simțea mult mai bine, datorită lui. Bufnița l-a ajutat să găsească drumul și l-a însoțit până când o ploaie puternică s-a pornit și au fost nevoiți să se oprească. Iepurașul știa acum drumul datorită bufniței, însă ploaia era atât de rece, iar el nu știa unde să se mai ascundă. Și-ar fi dorit să aibă lada fermecată, să găsească o umbrelă sau o pelerină de ploaie, însă lada lui era acum căsuță pentru șoricei și oricum, era goală.

Dintr-o vizuină se auzi bursucul, prietenul pe care l-a ajutat cu o zi înainte. Acesta a reușit să își construiască un adăpost și l-a invitat pe iepuraș să stea cu el, până avea să treacă ploaia. Iepurașului nu îi venea să creadă că are atât de mulți prieteni în pădure și era foarte fericit că nu îi mai este frig. După ce s-a oprit ploaia, iepurașul și-a continuat drumul către casă. Acesta era de mult timp plecat și îi era foarte foame. S-a așezat trist, pe o piatră și a început să plângă. Și-ar fi dorit să aibă lada fermecată de la mama lui, care l-ar fi ajutat în momente ca acestea... Veverița a auzit plânsul iepurașului și a venit îndată. Aceasta ia spus că datorită lui, o să abiă și anul acesta legume proaspete și că acum este și rândul ei să îl ajute. Veverița a fugit imediat în cămară și ia adus iepurașului câțiva morcovi delicioși. Iepurașul era acum sătul și abia aștepta să ajungă acasă să îi povestească mamei lui toate aceste peripeții.

Ajuns acasă, iepurașul vede o piatră mare care căzuse și acoperise gaura vizuinei. A încercat el să împingă piatra, însă fără succes. Era foarte grea, iar el era micuț și nu avea atât de multă putere. Furnicuța pe care a ajutat-o cu o zi înainte l-a auzit și a venit îndată. Văzând cele întâmplate, s-a dus repede la mușuroi și a chemat toate furnicile în ajutor. Spre surprinderea iepurașului, au venit atât de multe furnicuțe în ajutor, că piatra s-a mișcat imediat. Iepurașul nu știa cum să le mai mulțumească pentru ajutorul oferit, însă furnicile i-au spus că bucățica de pâine oferită de el a ajuns pentru toată lumea și datorită lui, au avut putere să îl ajute.

Ajuns acasă în cele din urmă, iepurașul a povestit mamei prin ce întâmplări a trecut și ce prieteni și-a făcut, însă era rușinat că s-a întors fără lada fermecată. Mama l-a îmbrățișat și i-a spus foarte mândră că lada fermecată l-a învățat o lecție foarte importantă și că de acum încolo nu o să mai aibă nevoie de ea, pentru că acum el are o superputere. Iepurașul era nerăbdător să afle ce vrea să spună mama lui prin aceste cuvinte. Aceasta i-a mărturisit că nu lada era fermecată, ci el era cel care avea superputeri. Superputerea lui era bunătatea. Bunătatea de care a dat dovadă în călătoria lui a adus zâmbete tuturor și s-a întors la el, atunci când a avut mai mare nevoie de ajutor. Așadar, iepurașul nostru a învățat o lecție foarte importantă: dacă ești bun și îi ajuți pe cei din jur, răsplata o să apară mai devreme sau mai târziu, atunci când te aștepți mai puțin. Bine faci, bine găsești!

Așadar, dragii mei, această poveste mi-a spus-o iepurașul când l-am rugat să mă ajute să scriu o poveste pentru copilași, iar el, bun și mărinimos cum îl știm, s-a oferit imediat mă ajute. Acum și eu, la rândul meu, vă transmit vouă această poveste minunată a iepurașului fermecat, a cărui superputere este bunătatea. Voi ce superputere aveți?