Era o noapte friguroasă de iarna. Fulgii de nea puseseră stăpânire pe întreaga pădure. Toate animalele se adăpostiseră în adâncul scorburilor, a vizuinelor și a bârlogurilor, doar Ilă-Iepurilă privea fascinat la puzderia de steluțe sclipitoare care împânzeau văzduhul. Dintr-o dată, printre acele steluțe firave și plăpânde au început să cadă niște....
– Hmm, ce or fi? se întrebă Ilă-Iepurilă. Parcă sunt niște buturugi. Dar, de ce scot sunetele acestea așa de ciudate și de ce sunt așa de colorate?
Și uite așa întrebările își făcură loc în mintea lui Ilă-Iepurilă și nu mai conteneau. Ilă-Iepurilă se apropie cu teamă de acele buturugi colorate și văzu că toate aveau tot felul de litere. Acum, începu să îi pară rău că nu o ascultase pe înțeleapta Bubu-Bufnița. La școala de vară, Bubu îi învățase pe toți puii de animale să citească. Doar el, de cum se făcea ziuă alerga cât îl țineau lăbuțele prin toate cotloanele pădurii. Până la urmă însă, își luă inima în dinți, înșfăcă o buturugă colorată și o luă la fugă până la casa lui Bubu.
– Ce s-a întâmplat Ilă-Iepurilă? Și noaptea alergi prin pădure? De ce nu dormi? îl întrebă Bubu de cum îl zări.
Ilă-Iepurilă îi povesti de-a fir a păr întâmplarea stranie și îi întinse, cu lăbuțele tremurânde buturuga colorată.
– Sunt sigură că vom dezlega misterul buturugii colorate cât ai bate din lăbuțe. Hai să vedem ce scrie pe această buturugă!
Și începu să citească: „În această noapte magică dorința ta se va împlini. Tot ce ți-ai dorit se află în acest cadou. Pentru Martin cel Cuminte, Cu dragoste, Moș Crăciun”
– Ilă-Iepurilă, acesta este cadoul lui Moș Crăciun! spuse Bubu, plină de mirare.
– Bubu, dar acesta nu e singurul cadou. Sunt multe! Ce ne facem?
Bubu se gândi ce se gândi și într-un final îi veni o idee STRĂ-LU-CI-TĂ!
– Ilă-Iepurilă, tu ești rapid de lăbuțe, ai dovedit acest lucru la școala de vară când alergai prin toate cotloanele pădurii. Nu-i așa?
– Da, așa e! spuse plin de rușine Ilă-Iepurilă.
– În noaptea aceasta trebuie să ai cele mai rapide lăbuțe pentru că vom pleca în căutarea lui Moș Crăciun, ca să îi ducem cadourile pierdute. Hai, nu e timp de pierdut! spuse Bubu, plină de nerăbdare.
Zis și făcut! Legară bine cadourile de o sănioară, sănioara de Ilă-Iepurilă, Bubu se înălță în văzduhul plin de steluțe sclipitoare, iar Ilă-Iepurilă....Ei, da! Ilă-Iepurilă ai fi zis că a dobândit puteri magice! Lăbuțele lui alergau acum mai repede ca niciodată. Și uite așa, Bubu-cea-înțeleaptă și Ilă-Iepurilă-cel mai-rapid-iepuraș l-au ajutat pe Moș Crăciun să aducă bucurie tuturor copiilor cuminți de pe pământ. Iar fapta lui Bubu și a lui Ilă-Iepurilă nu a rămas nerăsplătită. Moș Crăciun i-a dat lui Bubu cele mai frumoase cărți, iar Ilă-Iepurilă a primit cei mai gustoși morcovi de pe pământ.
Și-am încălecat pe-o sănioară și v-am spus o povestioară de iarnă!
Publicat de:
Boboc Delia-Maria
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița „Dumbrava Minunilor”, București.