Legătura dintre artă și sănătatea mentală a fost recunoscută științific spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cartea lui Prinzhorn, Artistry of the Mentally III (Arta bolnavilor psihic), publicată în 1922, conținând fotografii ale unor produse artistice uimitoare, realizate de adulți ce sufereau de diverse afecțiuni psihice, a stârnit interesul în ceea ce privește capacitatea anumitor pacienți de a se exprima prin intermediul artei. S-a putut constata că arta nu ajută doar la o mai bună stabilire a diagnosticului, ci contribuie efectiv la reabilitarea bolnavilor.
Despre terapia prin artă se știe însă din timpuri străvechi, prin intermediul operelor filosofilor antici: Aristotel, Platon, Pitagora, Socrate. În Egipt, India, Grecia, China s-au întreprins tentative de studiere a culorilor în diagnosticarea afecțiunilor și a transformării stărilor psihologice prin intermediul cântecului.
Paternitatea art-terapiei este atribuită pictorului englez Adrian Hill, care a experimentat-o în 1940. Fiind tuberculos și internat în sanatoriu, acesta face desene și tapiserii care îi ameliorează starea de sănătate.
Terapia prin artă este o metodă psihoterapeutică ce folosește joaca și creativitatea artistică ca mijloc de recuperare. Ea abordează diversele aspecte ale personalității prin mijloace artistice, al căror scop este să descopere potențialul personal și să-l folosească pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei. Art terapia folosește arta ca manieră de exprimare personală, pentru comunicarea trăirilor, pentru o explorare a interiorului, în scopul creșterii și armonizării ființei. Prin activități de tipul: desen, pictură, modelaj, colaj, dans, muzică, joc de rol, dramaterapie, se urmărește: dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului, rezolvarea eficientă a conflictelor; stimularea tuturor canalelor senzoriale, dezvoltarea capacității de a se exprima mai repede și mai ușor, modelarea personalității prin valori estetice și orientarea spre încorporarea frumosului în viață și activitate, declanșarea proceselor complexe de asimilare și fixare afectivă atât la nivel individual cât și colectiv, a valorilor estetice; facilitarea comunicării interpersonale, creșterea sociabilității, creșterea adaptării în societate; dezvoltarea percepțiilor și reprezentărilor vizuale, a imaginației creatoare; stimularea creativității; crearea de stări afective tonice; inducerea unei stări de liniște, acceptare de sine; reducerea tensiunii și anxietății; capacitatea de a învinge obstacole de natură psihică.
Chiar dacă este indicată persoanelor care au suferit o anumită forma de abuz ori au fost neglijate, e la fel de potrivită pentru cei care își doresc, pur și simplu, să fie și mai sociabili și să-și îmbunătățească încrederea în ei înșiși. Atât copiii din centrele de plasament, persoane cu probleme fizice sau psihice, cât și adulții cu probleme personale, care au nevoie de mai multă încredere în ei înșiși, sunt ajutați cu și prin artă.
Arta este un domeniu important al comunicării și exprimării, mai ales acolo unde cuvintele dau greș ori sunt prea „mici”. În terapia prin artă este mai important procesul, modul în care se desfășoară activitatea, și mai puțin produsul final. De aceea, art-terapia nu vizează aptitudinile sau talentul artistic al individului. Terapia prin artă contribuie la dezvoltarea personalității și a capacității de comunicare. Un alt motiv este faptul că arta facilitează creativitatea (un potențial energetic extraordinar pentru fiecare dintre noi), prin care se poate realiza deschiderea spre celălalt, cunoașterea între copiii aflați pe diverse trepte de învățământ și în locații diferite, lăsând imaginile să acompanieze cuvintele, pentru a dezvolta creativitatea elevilor și a ajuta la creșterea stimei de sine a acestora.
Terapia prin artă este modalitate funcțională, prin intermediul căreia copiii să învețe să trăiască și să interacționeze pozitiv în această lume diversă. Utilizarea terapiei prin artă chiar și în cadrul orelor de curs, ajută copiii să se autodepășească, să-și învingă neputințele personale și să se însănătoșească.
Publicat de:
Bîra Ilinca
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Elena Doamna, Tecuci, Galați.
