A fost odată ca niciodată un moș și o babă care locuiau într-o casă sărăcăcioasă împreună cu nepoțica lor Ana. Erau foarte săraci, dar aveau suflet bun și iubeau mult florile. Într-o seară, Ana a spus:
– Ce frumos ar fi bunico să avem și noi o grădină cu flori!
– Da, dar suntem atât de săraci, draga mea, încât nici măcar semințe de flori nu putem cumpăra.
A doua zi, când s-a trezit, Ana a văzut că lângă căsuța lor a răsărit o floare galbenă ca soarele cu petale de catifea așezate sub formă de steluță și portocalie la mijloc. A răsărit acolo unde soarele bătea mai tare și ploaia o putea spăla mai ușor. Era foarte frumoasă și i-a pus numele Narcisa. Într-o dimineață pe când Ana alerga după fluturi prin grădină, auzi un glas subțire în spatele ei. S-a apropiat de floare și a văzut că era tristă. I-a mângâiat petalele și floarea cu voce stinsă îi spuse că își pierduse familia.
– Ne-am rătăcit după o furtună puternică. Eu am ajuns aici și frații mei, surorile mele, mama, tata, nu știu pe unde. Mi-e tare dor de ei...
Nu peste multe zile, Zâna Primăvara a îndeplinit dorința Narcisei. Cu bagheta magică a umplut grădina cu narcise, una mai frumoasă ca cealaltă.
– Ura! Ura! Uite Ana, aceasta e familia mea! Uite, el e bunicul care mi-a povestit despre neamul narciselor, el e tata care ne-a povestit cum ne-am născut noi din bulb, rădăcina noastră care ne ține în pământ și că nu suntem nici noi la fel, cum nici voi oamenii nu sunteți la fel. Unele suntem mai mari, altele mai mici, unele mai galbene, altele mai albe. Uite, ea e mama! Ea ne-a făcut rochițele astea frumoase. Suntem foarte parfumate! Pe frunzele și tulpina noastră se urcă buburuze, furnici, gândăcei. Fluturii ne mângâie, albinuțelor le dăm polenul nostru ca să facă mierea bună. Vezi, ei sunt frații și surorile mele pe care le iubesc mult! Bunica ne povestește și ne îngrijește rochițele ! Suntem o familie fericită!
În fiecare zi narcisele dădeau serbare în grădină: își roteau rochițele catifelate, se legănau ca într-un vals domol.
Dar într-o noapte un zgomot tulbură grădina narciselor.
– Ajutor ! Ajutor ! Vrăjitoarea cea rea ne va distruge!
Ana a ieșit și cu mult curaj a înfruntat-o pe vrăjitoare. Furnicile au pișcat-o, fluturii i-au încâlcit părul, dar împreună au reușit s-o alunge din grădină, iar Narcisa a rămas fericită alături de familia ei și de Ana.
Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa!
Publicat de:
Benchea Mirela
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița PP „Hofeherke, Sfântu Gheorghe.