Se apropia Paștele și părinții i-au cumpărat lui Gretchen săndăluțe noi, pe care să le încalțe de sărbătoare. Hăinuțele i le cususe mama, combinând resturi de materiale. I-a făcut și un flanelaș croșetat, din mătase albă. Fetița era tare bucuroasă și purta săndăluțele prin casa.
În dimineața zilei de Paști s-a trezit mai devreme, nerăbdătoare să caute sub pernă oul de ciocolată lăsat de Iepuraș. Nu-l văzuse niciodată, și-l imagina alb și mare, drăguț și tare grăbit. Oul era învelit în staniol roșu, strălucitor. L-a pus pe masă. Era tare frumos!
În căsuța de vis-a-vis locuia Lala, o fetiță de cinci anișori, ca și Gretchen. Distanța dintre case era cam de patru metri, astfel încât, stând în prag, se salutau și povesteau.
– Hristos a înviat, Lala!
Gretchen ar fi vrut să-i arate Lalei oul de ciocolată. Îmbrăcată cu hăinuțele noi, cu părul lung ce-i curgea în valuri până la talie, părea o mică prințesă. Era frumoasă și fericită. Nici Lala nu era mai puțin frumoasă, doar că hăinuțele ei nu erau noi. Părinții ei nu-și băteau capul cu „fleacuri”! Îi cumpărase bunica, din pensia mică, o pereche de săndăluțe. Gretchen aștepta ca ea să aducă vorba despre darul Iepurașului, pentru că anul trecut uitase să treacă și pe la ea! Și Lala a fost cuminte! Nu-i nimic! Știa că atunci când se vor întoarce de la biserică, mama va pregăti colăcei cu drob, ouă roșii, prăjiturele și alte bunătăți, și vor merge împreună la fetița blondă, și ea se va bucura.
– Adevărat a înviat, Gretchen! Acum plec cu bunica la biserică, dar când ne vom întoarce o să ciocnim ouă roșii.
Gretchen îi făcu Lalei cu mâna, și apoi își încălță săndăluțele cele noi.
Un dar mărunt și o poveste, sunt amintiri ce dăinuie în sufletele noastre pentru totdeauna, căci copilăria e tărâmul adevăratei fericiri.
Publicat de:
Moscal Daniela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Călacea.