Universul lui Ango

În Madagascar, lemurii Kito, Ayo și Koto stăteau sub un baobab și se lăudau care este cel mai talentat de pe insulă.

– Prieteni, când cineva are nevoie de banane, eu sunt cel pe care îl cheamă în ajutor, a spus Kito. Pot să mă urc până în vârful celui mai înalt copac cât ai clipi! Și adun și cele mai multe banane!, s-a lăudat Kito în fața prietenilor săi.

Eu sunt cel mai bun culegător de flori de pe insulă! Chiar și oamenii au spus asta, spuse Ayo cu mândrie. Când au nevoie de orhideei sau brebenoc roz pentru medicamente, pe mine mă cheamă!, a continuat el, uitându-le la Kito cu superioritate.

Eu sunt cel mai talentat cântăreț de pe insulă! Când cânt eu, se face liniște! Vocea mea este atât de puternică, încât se aude tocmai până pe continent!, a zis Koto și a început să facă o demonstrație de măiestrie pentru a-și impresiona prietenii.

Într-un colț, ascunsă sub frunze, stătea ascunsă o broască țestoasă angonoka. Tremura din toate încheieturile și stătea cu capul ascuns în carapace. Zgomotul făcut de foșnetul frunzelor, le-a atras atenția celor trei animăluțe.

– Ce se aude?, a întrebat Kito speriat.

– Ți-e frică, viteazule?, a întrebat Koto batjocoritor.

– Până vă certați voi, eu mă duc sa verific ce se aude! Mie nu mi-e frică! Când culeg flori, găsesc tot felul de animăluțe prin iarbă: cameleoni, broscuțe, gândaci șuierători… Nu mi-e frică de nimic!, a spus curajosul Ayo, care fără să mai stea pe gânduri, a dat repede frunzele la o parte, descoperind țestoasa speriată.

– Uitați, băieți, e doar o broască țestoasă!, a spus Ayo. Salut! Cum te cheamă?, a întrebat-o el pe broscuță.

Însă broscuța nu răspundea. În schimb, a început să enumere numele țărilor de pe continentul african în ordine alfabetică: Africa de Sud, Algeria, Angola, Benin, Botswana…

– Ce ciudată e!, a exclamat Koto. Hei, broscuț-o! Nu auzi bine? CUM TE CHEAMĂ?

– Burundi, Camerun, Capul Verde…

– Doamne ferește!, a spus și Kito surprins de reacția țestoasei. Scoate capul din carapace, să te vedem și noi! Nu îți facem nimic!

Ne-o fi auzit vorbind și poate îi e rușine pentru că nu știe să facă nimic deosebit!, a încercat Ayo să le explice prietenilor ei comportamentul ciudat al broscuței țestoase.

– Hei, nu te rușina! Nu toată lumea e talentată, dar fiecare e special în felul lui, a încercat Kito să o încurajeze.

Dar broscuța parcă nici nu îi auzea! Stătea ascunsă în carapacea ei și îngâna nume de țări necunoscute celor trei prieteni.

– Poate e surdă!, a spus Koto.

– Mută sigur nu e! Doar nu are sens ce spune!, a continuat Ayo.

– Poate… Dar un animal așa ciudat nu am mai văzut!, ...a zis Kito. Haideți, băieți, la treburile noastre! Mă cam sperie! Uitați, acum se învârte în cerc! Și nici capul din carapace nu îl scoate!

Kito s-a ridicat iute și a dat un șut în carapacea țestoasei. Broscuța a început să țipe speriată.

– De ce ai făcut asta???, a întrebat Koto surprins.

– Kito, de ce ai făcut asta? Uite. Se întâmplă ceva cu ea!, a spus și Ayo foarte mirat de ceea ce se petrecea în fața ochilor săi.

Țestoasa a scos capul din carapace, iar în jurul ei a început să apară o lumină puternică, albastră.

– Eu sunt ANGO și sunt unică! Eu am un univers întreg sub carapace, dar voi nu puteți vedea asta! Universul meu e minunat, e unic ca mine și plin de frumos! Eu sunt Ango și sunt unică!

Kito, rușinat, s-a dus la Ango încetișor și rușinat de fapta sa și-a cerut scuze:

– Iartă-mă! Te-am judecat greșit! Vreau să îți cunosc Universul, dacă vei găsi puterea de a mă ierta.

– Și noi vrem!, au spus Ayo și Koto într-un glas. Vrei să fii prietena noastră?

– Da! Pri-e-teni! Da, vreau prieteni!, a spus Ango entuziasmată.

Carapacea lui Ango s-a deschis și din ea au început să iasă o mulțime de culori, sunete și imagini care mai de care mai minunate. Kito, Koto și Ayo au rămas muți de uimire, atunci când au văzut lumea secretă a lui Ango.

Abia au reușit să îngaime:

– Ango, e minunat! Iartă-ne că te-am judecat înainte de a te cunoaște! Nu vom mai râde de azi înainte de alte animale! Fiecare este unic în felul său, trebuie doar să avem răbdare să le descoperim UNIVERSUL.

Din acel moment, cele patru animăluțe au devenit prietene pe viață. Fiecare dintre ei și-a împărtășit universul cu ceilalți, iar împreună au creat o lume plină de speranță, toleranță și iubire.