De cele multe ori, să stârnești și să menții interesul unui copil diagnosticat cu tulburare de spectru autist pentru anumite activități poate fi o adevărată provocare, atât pentru aparținători, cât și pentru terapeuți sau cadre didactice.
Ca în orice alt domeniu, interesul pentru lectură, pentru cărți se creează de la zero, prin expunere repetată. Este foarte posibil ca, la o primă interacțiune cu paginile unei cărți sau cu personajele unei povești, copilul să fie distras, neprezentând nici cea mai mică atenție pentru activitate.
Cuvintele cheie pentru părinți, cei dintâi inițiatori ai lecturii, sunt „răbdare și perseverență”. Copiii cu TSA sunt recunoscuți pentru memoria lor vizuală și pentru abilitățile corelate cu aceasta. Se recomandă cartonașe și cărți cu ilustrații.
Pentru început, cartonașele cu imagini simple sunt ideale. În primă fază, cartonașul poate fi prezentat în felul următor: „Acesta este un măr”. Este important să nu suprasolicităm copilul și să nu insistăm din primul moment. Deși poate părea neatent, dezinteresat, copilul absoarbe informațiile pe care le aude, creierul său fiind ca un burete. Peste câteva zile, putem adăuga: „Acesta este un măr roșu”, iar ulterior „Acesta este un măr roșu. Mărul este un fruct.” Adăugați, treptat, elementele care vi se par a fi cele mai ușor de înțeles pentru copil, folosind un limbaj cât mai adecvat. După prezentarea cartonașului/cartonașelor în decurs de mai multe zile, arătați-i un măr adevărat: „Uite, acesta este un măr roșu. E ca cel din imagine”. Folosiți-vă creativitatea și nu vă feriți să încercați orice variantă vă vine în minte. Ce funcționează pentru un copil cu tulburare de spectru autist nu funcționează neapărat și pentru un altul.
Cărticelele cartonate, cele fără scris, reprezintă pasul următor din punctul meu de vedere, în calitate de profesor consilier școlar și părinte de copil atipic. Aceste cărți pline de ilustrații care atrag privirile vin ca o continuare a cartonașelor, dar sunt mai larg concepute (de exemplu, nu mai vorbim doar despre fructe, citim și despre legume; despre animale etc). Puteți încerca, de asemenea, cu cărticele senzoriale, din materiale diferite, cu texturi diferite. În unele cazuri, sunt extrem de eficiente.
Personal, am realizat trecerea la povești în momentul în care copilul meu a manifestat un interes deosebit față de un obiect despre care am citit în cărțile cartonate. I-a plăcut un elefănțel, prin urmare, am căutat o poveste ilustrată despre acest animal. Nu a fost atent la prima citire, deși am folosit onomatopee, i-am arătat cu degetul personajele, i-am explicat acțiunile lor. Nici a doua citire nu a funcționat. Timp de o săptămână, am citit povestea Elefănțicii Bella, cu același entuziasm. A doua săptămână, copilul nonverbal mi-a adus cartea, a deschis-o, mi-a luat mâna și a așezat-o pe scris. De atunci, lectura a devenit una dintre activitățile noastre preferate.
Sfaturi pentru părinți ai copiilor cu TSA:
- Creați un mediu fără distractori, pentru a vă putea bucura de lectură;
- Folosiți imagini (cartonașe, cărți ilustrate)
- Folosiți cărți senzoriale, care să le stimuleze mai multe simțuri;
- Citiți cu voce tare, cu diferite intonații ale vocii;
- Folosiți onomatopee, mimica și gestica, unde se impune;
- Nu citiți mai mult de o poveste la început;
- Alegeți povești scurte de 3-5 minute;
- Nu renunțați să citiți, chiar dacă interesul pentru cărți nu apare instantaneu!
Lectura prezintă o multitudine de avantaje, printre care se numără și ocazia de conectare, de stabilire și de întărire a relației părinte-copil. Cititul cu voce tare, într-un mod antrenant, susține dezvoltarea limbajului. De asemenea, când părinții au o atitudine pozitivă față de lectură, îi pot ajuta pe copii să își înțeleagă și să își manifeste emoțiile, să își dezvolte abilități sociale și învețe strategii de coping, prin prezentarea de metode de rezolvare a conflictelor expuse în povești.
Bibliografie:
DUURSMA, Elisabeth; AUGUSTYN, Marilyn; ZUCKERMAN, B. (2008). Reading aloud to children: The evidence. Archives of disease in childhood. 93(7). 554-7.
- Publicat de:
Ailincăi Raluca Rodica
Consilier psihopedagogic, la CJRAE Teleorman.