Călătoria lui Clopoțel

Trăia odată un băiețel tare mofturos, care agita și supăra mereu, pe toți cei din jurul său. Se numea Clopoțel. Deși era sfătuit cum să se poarte, ce atitudini să adopte în anumite situații, acesta nu asculta de nimeni și începuse să fie din ce în ce mai singur. Prietenii îl ocoleau din cauza comportării lui.

Într-o zi, venind acasă de la școală, își aruncă ghiozdănelul într-un colț al camerei, hainele la fel, intră încălțat în bucătărie, se așeză furios la masă și bătu cu lingura într-o farfurie, cerând să i se aducă imediat mâncarea. Bunica și mama i-au repetat, ca de fiecare dată, că nu este frumos să se poarte în acest fel: nu a salutat, nu și-a așezat frumos ghiozdanul și lucrurile, nu a păstrat curățenia, nu s-a spălat pe mâini, nu a așteptat cu calm să i se aducă de prânzul. Băiețelul a auzit, dar după masă nici măcar nu a mulțumit, ci a plecat în grabă în curte să se joace, făcând o gălăgie de nedescris, încât vecinii i-au atras atenția pentru lipsa lui de respect. Mai mult, a împrăștiat jucăriile prin curte, și-a murdărit hainele. După ore în șir de joacă, a obosit, de teme nici nu mai putea fi vorba, așa că s-a îndreptat spre dulapul din bucătărie, a luat o plăcințică făcută de bunica și a adormit foarte repede.

A început să viseze... Se afla pe un câmp frumos, cu flori vesele și gingașe care salutau soarele de aur, de pe bolta de mătase a cerului de vară. Mergând la întâmplare, zări o cale ferată și un tren care părea că așteaptă. După ceva timp de ezitare, Clopoțel urcă și intră în vorbă cu domnul din locomotivă. Îl întrebă dacă poate urca și încotro se îndreaptă acel tren. Acesta i-a răspuns calm că pe el îl așteaptă și că va avea o călătorie interesantă. Mai mult, domnul l-a asigurat că nu e nevoie de bilet. Clopoțel urcă, puțin nedumerit, se așeză în primul vagon. Preferă un loc la fereastră, își întinse picioarele pe bancheta din față, lăsând urme de praf pe catifeaua acesteia. Îndată, zări o doamnă care i-a atras atenția, spunându-i că nu este politicos, mai ales că nici nu o salutase.

Supărat, Clopoțel părăsi acel vagon și plecă spre următorul, unde o fetiță avea în brațe un pisoi foarte slab. Aceasta îi ceru băiatului să împartă pachețelul său cu bietul animal pentru a-i reda energia. Clopoțel refuză să fie generos și, plin de indignare, se îndreptă spre următorul vagon. A găsit doi băieți care s-au bucurat să-l cunoască. Au făcut cunoștință și au povestit diferite lucruri despre ei înșiși. Fiind întrebat, de către cei doi, dacă este un copil cuminte și ascultător, Clopoțel a mințit și a spus că își ascultă mama și bunica tot timpul. Aceștia și-au dat seama că nu a fost sincer, pentru că nu ar fi urcat în acel tren, dacă ar fi fost un copil care spune mereu adevărul.

Așa că a fost nevoit să plece în următorul vagon, supărat și nedumerit de ceea ce i se întâmpla. Observă multe ambalaje aruncate pe jos, multe bagaje dezordonate, ferestrele pline de praf, încât nu-i venea să se așeze pentru a-și continua călătoria. I se înfățișă o fetiță care l-a rugat politicos să o ajute pentru a face ordine în vagon. Clopoțel refuză să fie harnic și ordonat, se gândi că poate pleca de acolo fără să muncească și să se așeze în următorul vagon.

În momentul în care a pășit în acest ultim vagon al trenului, s-a trezit în întuneric. Nu putea distinge nimic în jurul său, s-a speriat teribil și a decis să coboare cumva, să scape din acea călătorie ciudată. O voce îi spuse că nu poate coborî decât după ce va parcurge drumul înapoi, prin toate vagoanele trenului. Nu a avut ce face, așa că s-a întors, a regăsit-o pe fetița harnică într-un vagon curat și frumos, cu toate puse în perfectă ordine. Aceasta, l-a oprit pe băiat și i-a întins un pachet, spunându-i să îl pună în bagajul său, fiindcă va avea nevoie de el. În interiorul pachetului se afla hărnicia. Plecă mai departe și primi de la cei doi băieți un pachet frumos ambalat în care se afla sinceritatea. Îl luă, îl adăugă în bagajul său și plecă mai departe. În vagonul următor, regăsi fetița cu pisoiul. Aceasta îi întinse o cutie strălucitoare, în care se afla generozitatea. Clopoțel o luă bucuros și păși în următorul vagon, unde a regăsit-o pe doamna față de care s-a purtat nepoliticos, la începutul călătoriei sale. Aceasta i-a înmânat o cutiuță, frumos colorată, în care se aflau politețea și respectul.

Clopoțel observă că trenul s-a oprit și că se afla chiar în primul vagon. Domnul din locomotivă i-a spus că poate să coboare și să folosească toate calitățile primite în călătoria sa: respectul, generozitatea, sinceritatea, hărnicia, în fiecare zi, la școală și acasă. În momentul în care a făcut primul pas, pentru a coborî din tren, a auzit vocea mamei, care-i spuse că e timpul pentru a se pregăti de școală.

Băiatul s-a ridicat imediat din pat, fără ca mama să insiste prea mult, s-a îmbrăcat singur, a mâncat micul dejun pregătit de bunica, fără a spune că nu-i place, a mulțumit politicos și s-a îndreptat spre școală, unde a avut o comportare exemplară. Așa a fost de atunci în fiecare zi, și-a făcut mulți prieteni și a ajuns un apreciat scriitor de cărți pentru copii, citite în întreaga lume.