Atunci când piciorușele blănoase pășesc pe parchetul care scârțâie încă de când lumina a pătruns pe oblonul rotunjor din tavan, știm că Berna, încă somnoroasă, se pregătește de un nou început de zi. Poate parchetul n-ar mai scârțâi dacă Berna n-ar mai mânca din stafidele puse pentru proviziile de iarnă. Mereu și mereu, înainte ca să se spele pe față, deschide ușa la cămară, închide ochii ca să se surprindă de fiecare dată și înșfacă din butoi cat mai multe stafide. Le numără, satisfăcută ca astăzi a prins și două stafide aurii, după care le mănâncă pe nerăsuflate. După ce și-a spălat ochișorii, dinții de ursoaica care nu au ajuns încă la maturitate se lasă smălțuiți de periuța din păr de cerb. Cine ar fi crezut ca un pui de urs se împrietenește cu un pui de cerb, nu îl mănâncă și primește în dar și o periuță? Să vezi și să nu crezi! Puiuța Berna nu se oprește aici și pentru ca ritualul de dimineață să fie complet își pregătește licoarea Marelui Ursache, moștenire de la bunica ei. Bunica i-a dat în dar un așa zis album de artă care cuprinde cele mai năstrușnice informații, cine a fost Marele Ursache, cum să îți împletești blana de urs în stil baroc, de ce urșii nu poartă safire, cum arată statuia piticului cu cap de urs, cinci rețete de stafide în ciocolată bearlineză care se lasă cu un mormăit de salivezi când le privești! Un album cu de toate, cum numai bunica putea să-i dea în dar!
Își așează ceainicul pe foc, toarnă cu delicatețe apă, fără să verse nici măcar un strop din ce avea să devină licoarea Marelui Ursache și pășește în cămară. Strânge rădăcini de lemn dulce ca să îi lucească blana, pune și câțiva spini de trandafiri pentru o respirație plăcut mirositoare, toarnă câteva lingurițe de cuișoare, iar la sfârșit după ce a pus mătasea broaștei pentru a primi energie cât pentru 30 de sărituri de broască intergalactică, toarnă miere din belșug! Asta da poțiune revigorantă! Cine ar fi zis că în rețeta Marelui Ursache elementul surpriză, pentru o dimineață plină de energie, constă într-o algă verde, și nu în consumul regulat de mure, afine și miere! În Bearlinezia totul e posibil! Nici nu mă îndoiesc de așa ceva! Așa cum sorbea Berna din poțiunea revigorantă, timpul parcă stătea în loc, iar ea era fericită că se apropie momentul în care va fi vizitată. Știa că după degustarea stafidelor și după servirea licorii se va bucura de compania surorii mai mari, care locuia în vecinătate. Unde-s doi urși puterea crește și lectura iar sporește! Pe când telefonul suna, Berna pregătea noile cărți gata de lecturare! A ales un titlu sugestiv, pentru că mintea mereu se îndrepta spre ce să mai mănânce ca să-și facă burtica fericită: Poc și Puc în căutarea nucii de aur! În fiecare zi citea despre mâncare, se gândea la mâncare, pregătea rețete care mai de care mai gustoase și cânta despre mâncare: Dum durum și de nu am un cuptor/ Eu plăcinte tot voi face/ Le voi coace până seara/ Cu stafide cum îmi place!
Când dimineața mai stătea un ceas și nu voia să se sfârșească, la ușă sosise Martha cu o cutie mare de care abia se mai vedea. Berna cu suspiciune nu se așteptă ca sora ei să încurce ziua de lectură, cu ziua de cusut hăinuțe pentru prietenele lor veverițe. Martha, în loc să aducă lampa de citit, uitucă fiind, a luat mașina de cusut cu ață fină, în speranța că astăzi va coase pentru veverițe nici mai mult, nici mai puțin, rochițe cu paiete. Ce bucurie! Ce încântare! În timp ce cutia cădea pe picioarele Marthei, cele două surori se prăbușeau de râs în fața ușii.
Publicat de:
Ilinca Denisa Ioana
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Nr.17, „Martinică”, Brașov.