Planeta dorințelor

Copiii pot crea povești minunate dacă sunt stimulați în acest sens. Pentru a realiza această poveste elevii clasei a III-a B de la Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Alba Iulia au urmat pașii necesari pentru scrierea textului în care se prezintă o întâmplare imaginară.

Au stabilit ce vor scrie, pentru cine vor scrie și de ce vor scrie. S-a lucrat în echipă, respectând părțile textului narativ. Și-au organizat informațiile care se regăsesc în fiecare etapă a compunerii, de introducere care să cuprindă locul și personajele, cuprinsul cu înlănțuirea întâmplărilor imaginare și încheierea care să vină cu învățăminte și un final frumos, formulând întrebări și răspunsuri. Ideile au fost notate pe caiete, apoi le-au dezvoltat și le-au legat între ele înlocuind repetițiile supărătoare. Au căutat cuvinte și expresii care să impresioneze cititorul prin aplicarea metodei brainstorming. Elevii au ales cele mai potrivite expresii pe care le-au introdus în text.

La final au revizuit textul și acesta a este rezultatul. Prima propoziție este luată din manual restul este creația elevilor.

 

- Planeta dorințelor -

Căsuța se ridica încet, încet în văzduh. Ana și Mihai erau singuri acasă și priveau speriați pe geam. Casele, străzile, oamenii se micșorau din ce în ce mai mult. Vedeau totul ca într-o hartă pe care au desenat-o de curând la școală. Dacă la început oamenii păreau ca niște furnici, acum s-au topit de tot:

 – Ce se întâmplă, întrebă Ana?

 – Cred că ne aflăm într-o navetă spațială, îi răspunde Mihai.

Ana se întoarse spre încăpere și privea nedumerită. Toate obiectele din casă erau la locul lor. Nu se mișca niciunul.

 – Poate e doar un vis, spuse mai mult pentru ea, Ana.

 – Un vis? Nu cred că avem amândoi același vis, îi replică Mihai cu îngrijorare în glas.

Multe griji se îngrămădiră în mintea celor doi copii „Încotro se îndreaptă? Cum vor supraviețui în această aventură? Cum vor ajunge acasă?”

Căsuța urcă deasupra norilor și în următoarea secundă, cu o viteză uluitoare se pierde printre stele. Cometele brăzdau întunericul rece ca niște dragoni înflăcărați iar stelele sclipeau vesele ca zâmbetele unor copii într-o zi mohorâtă de toamnă. Planetele cu străluciri multicolore ca niște globuri într-un brad de Crăciun, completau peisajul acesta straniu. Magia spațiului cosmic îi liniști pe copii. Stăteau tăcuți cu năsucurile lipite de fereastra rece a camerei, absorbiți de ceea ce vedeau.

Casa, transformată într-o navă spațială veritabilă, săgetă Calea Lactee și coborî pe o planetă necunoscută. Timizi, după bune momente de ezitare, cei doi copii s-au hotărât să exploreze noua lume. Aici totul era diferit de ceea ce cunoșteau. În primul rând lumina ce-i înconjura juca schimbătoare și veselă în toate nuanțele curcubeului așa că nu știau dacă este zi sau noapte. Pădurile erau mov iar apele străvezii aveau nuanțe de verde sidef. Un drum poleit în auriu șerpuiește pădurea deasă iar ei pășesc încet, cu vădită neîncredere, pe această alee. La un moment dat le ies în întâmpinare doi pitici și un unicorn alb ca spuma laptelui. Piticii zâmbeau cu prietenie.

 – Bine ați venit pe Tărâmul dorințelor, le-au urat piticii în cor, în timp ce făceau o plecăciune maiestoasă în fața lor! Până și unicornul plecă cornul său magic și îndoi elegant și grațios genunchiul drept al piciorului din față.

Ochii plini de mirare ai micuților aventurieri s-au umplut de bucurie. Ce bine că au întâlnit aceste ființe blânde și prietenoase. Au uitat toată îngrijorarea și teama de pe parcursul călătoriei. După ce s-au prezentat cum se cuvine, au spus că vin de pe Terra și au povestit tot ceea ce au văzut în lungul lor drum.

 – Pentru că ați străbătut această imensă distanță până în lumea noastră vă împlinim trei dorințe. Gândiți-vă bine și atingeți cornul fermecat al unicornului.

Ca toți copiii, prima dorință aleasă a fost aceea de a avea multe jucării. Au atins cu mânuțele tremurânde de emoție cornul magic și s-au trezit într-un minunat loc de joacă, înconjurați de milioane de jocuri și jucării, stivuite unele peste altele, printre leagăne îmbietoare, mașinuțe, trenulețe, linghișpire, căluți de lemn și tobogane colorate și întortocheate. Au alergat entuziaști în stânga și în dreapta, au probat toate mașinăriile parcului, au despachetat sute de jocuri și jucării până când într-un târziu, au obosit și s-au așezat împreună într-un leagăn.

 – Mi-e foame, s-a plâns Mihai.

 – Și mie, i-a răspuns Ana.

Și, într-o clipă, piticii și unicornul s-au înfățișat la fel de prietenoși și politicoși gata să le îndeplinească următoarea dorință. Flămânzi, după atâta joacă, au ales să mănânce cele mai apetisante dulciuri. Magia a funcționat din nou și s-au trezit într-o cofetărie imensă cu multe, multe, prăjituri, torturi frumos ornate cu frișcă și ciocolată, bezele, acadele și caramele de toate felurile, frumos așezate printre fântâni arteziene din care țâșneau sucuri aromate și dulci. Aveau chiar un vulcan de ciocolată caldă... o minunăție! Lacomi, au început să mănânce din toate aceste bunătăți, dar la un moment dat s-au oprit pentru că au început să se simtă rău. Parcă îi dureau și dințișorii.

Teama de a se întâlni cu un dentist extraterestru i-a făcut mai chibzuiți în a alege ultima dorință. Apoi și dorul de părinții și de prietenii rămași acasă a început să-i macine. Așa că ultima dorință a fost aceea de a se întoarce acasă.

 – Tot ceea ce ne dorim este să ne revedem părinții și prietenii, au strigat cei doi copii atunci când piticii și unicornul s-au arătat!

 – Este o dorință care nu se poate îndeplinii cu una cu două, deoarece ea depășește hotarele puterii noastre. Noi avem puterea de a îndeplini orice dorință aici, pe Planeta Dorințelor, iar părinții și prietenii voștri sunt departe, pe Pământ.

 – Vă dăruim căsuța zburătoare! Împachetăm și aranjăm toate jucăriile pe care le-am răvășit! Păcat că dulciurile nu le putem da înapoi, oricum ne-au făcut mult rău, au spus copiii, în timp ce lacrimi cristaline le brăzdau obrăjorii rotunzi.

Impresionat de jalea micuților, dar și de sacrificiul și dărnicia lor, unicornul a lovit cu copita aleea poleită cu aur și doi dragoni de foc au coborât din înaltul cerului ca o Auroră Boreală.

 – Încălecați! Dragonii vă vor duce acasă și pentru că ne-ați dăruit căsuța zburătoare puteți lua cu voi jucării și dulciuri, în aceste ghiozdane magice, le-a spus unul dintre pitici și le-a întins două ghiozdane asemănătoare celor pe care le purtau zilnic la școală.

Bucuroși copiii au luat cu ei o mulțime de jucării și jocuri, bomboane, prăjituri și ciocolată, pentru fiecare prieten pe care îl aveau în minte, apoi au încălecat pe dragoni și au pornit spre casă. Nu mică le-a fost mirarea când au regăsit casa la locul ei, neschimbată.

Au împărțit tuturor copiilor din darurile minunate pe care le-au adus de pe Planeta Dorințelor și au răspândit vestea despre tărâmul fermecat și, în după mai mulți ani, au devenit buni autori de povești pentru copii.