Era dimineață, soarele strălucea, pescărușii zburau, iar Maria și cu Robert, îmbrăcați ca niște marinari, leneveau pe catarg. Maria îl întrebă pe Robert:
– Robert, ce minunat ar fi să putem naviga în jurul pământului, nu?
– Da, ar fi o aventură pe cinste, răspunse el.
Cei doi se uitau spre cerul albastru și numărau pescărușii, dar deodată ...Ce credeți că s-a întâmplat copii? Vine un om în vârstă și îi cheamă pe puntea corabiei. Maria și Robert îl priveau nedumeriți și se întrebau cine e.
Bătrânul se întoarce spre ei și râzând le spune:
– Vaaai, dar nu mă recunoașteți, copii? Permiteți-mi să mă prezint, eu sunt căpitanul Nemo.
– Wow, cu adevărat tu ești? întrebă Robert.
– Da, micule marinar, eu sunt, răspunse căpitanul mândru. Sunteți gata pentru aventură?
– Da! zise copiii plini de bucurie.
– Toate pânzele sus și înainte cu avânt!
Deodată corabia marinarilor porni cu viteză ca și cum i-a ascultat porunca căpitanului. După ceva vreme, dragii noștri marinari au ajuns pe un continent numit Africa. Acolo au întâlnit oameni cu pielea de culoare neagră și au văzut piramidele, însă era foarte cald și nu au stat prea mult. Ca amintire au luat cu ei o piramidă atât de micuță încât încăpea în buzunar. Au pornit iarăși la drum, dar o furtună puternică a început și a ținut ceva timp. Marinarii nu mai știau încotro se îndreaptă. Într-un final au ajuns la țărm.
– Oare unde suntem, căpitane Nemo? întrebă Maria.
– Maria, cred că suntem în America, răspunse căpitanul.
– Wow, ce departe am ajuns! Privea mirat Robert.
Maria își făcuse o nouă prietenă de acolo, iar la plecare aceasta îi dădu în dar un vultur din lemn. Maria i-a zâmbit și i-a mulțumit.
Cei trei au pornit din nou la drum. De data aceasta unde credeți că au ajuns? Au ajuns în Asia. Pe acolo erau oameni cu pielea galbenă și vorbeau o limbă destul de complicată pentru marinarii noștri. După ce s-au relaxat puțin, s-au hotărât să continue călătoria. Robert a luat ca amintire o piatră dintr-un zid imens, astăzi noi îl numim Marele Zid Chinezesc.
– Toate pânzele sus și înainte cu avânt, strigă cu putere căpitanul Nemo.
Îndată corabia porni printre valuri și merse și merse și merse mult până au ajuns în Australia. Maria și Robert au privit cangurii și struții, iar ca amintire au luat cu ei o pană de struț.
Din nou pe apă. Trecuseră câteva zile bune, chiar săptămâni. Deodată ...ce credeți că s-a întâmplat copii? A început să fie foarte frig ...oare de ce? Unde credeți că au ajuns marinarii noștri? Au ajuns în Antarctica.
– Brrrrr, ce frig eeee, spuse Robert.
– Uite ce pinguini drăgălași! zise zâmbind Maria.
Văzând că îi este foarte frig, o fetiță dintr-o familie de eschimoși, îi dărui o pereche de mănuși. Robert i-a mulțumit foarte mult.
– Căpitane, șopti Robert, putem să plecăm acasă, te rog?
– Bine, micule marinar. Toate pânzele sus și înainte cu avânt!
După multă vreme, cei trei au ajuns acasă, în Europa.
– V-a plăcut aventura copii?
– Da, au răspuns ei.
Înainte să plece, căpitanul Nemo, le-a oferit bereta lui. Astfel copiii își vor aminti mereu de aventurile căpitanului Nemo și de călătoria în jurul pământului.
Publicat de:
Iacob Diana
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.N. „Iosif”, Galați.