De ce ești trist fluturașule?

Curcubeul strălucește pe cer, semn că ploaia s-a oprit. O ploaie caldă într-o zi frumoasă de primăvară.

Privesc grădina cu flori ce tocmai a fost scăldată în mii și mii de picături de ploaie. Asemenea unor mărgăritare, stropii de ploaie strălucesc pe petalele și frunzele florilor.

Narcise, lalele și zambile parcă ne zâmbesc, bucuroase că setea lor a trecut.

Pe frunza unei narcise, un fluturaș se odihnește cu aripile umede, îngreunate de stropii de ploaie. Mă apropii de el și îl privesc întrebându-mă: „Oare ce a pățit? Este obosit? Sau poate este trist?”

Privindu-l atent, curiozitatea îmi este stârnită de ființa aceasta frumoasă și fragilă.

Mă fascinează culorile pe care le poartă pe aripioare. Aripile lui par a fi făcute din cea mai fină pânză pe care am văzut-o, fiind pictate în culori combinate, de la un bleu deschis, ce pune în evidență trupul său firav, spre albastru închis ce conturează marginile dantelate ale aripioarelor. Aș putea spune că aripioarele fluturașului pot fi confundate ușor cu niște petale de flori. Ele stau perechi, câte două, pe fiecare parte a corpului. Corpul fluturașului pare atât de fragil, încât te îndeamnă să nu-l atingi, căci se va rupe.

Am observat că are corpul împărțit în trei părți principale: capul, toracele și abdomenul.

La nivelul capului văd că fluturele are doi ochi rotunzi ca niște globuri, alcătuiți din nenumărate fațete. Tot la nivelul capului întâlnim și antenele, perechi, organe foarte importante, folosite la pipăit, miros și la menținerea direcției de zbor.

Fluturii, aceste ființe frumoase și delicate, le vedem cu miile zburând pe deasupra florilor. Ei beau nectarul florilor, iar zborul lor, de multe ori, seamănă cu o joacă sau cu un dans liber.

Și când ne gândim la ciclul de viață al fluturilor, parcă nu ne vine să credem că dintr-o ou micuț, iese o mică omidă dar mâncăcioasă , care va crește repede. După ce omiduța a crescut suficient ea își construiește un cocon, în care va sta mai multe zile, din care va ieși apoi în locul omiduței un superb și gingaș fluturaș.

Cei mai mulți fluturi nu trăiesc decât câteva săptămâni, însă există și fluturi ce trăiesc câteva luni.

Știați că pentru a putea zbura, fluturii au nevoie de căldura emisă de soare?

Fluturii aceste vietăți minunate ne atrag prin frumusețea și gingășia lor.

– Ce minunat pictează natura! Asta spunem când privim frumusețea și delicatețea fluturilor, pictată în fel și fel de culori.

Dar, iată că razele frumosului soare a uscat aripile micului fluturaș, aripi pudrate cu magie și eleganță. Omenii de știință spuneau că în timpul zborului fluturii aplaudă cu aripile, astfel jetul de aer ce se produce în timpul mișcărilor îi ajută să-și ia zborul. Oare câte secrete mai ascunde micul fluturaș?

După puțin timp de la ivirea razelor de soare de după norișori, fluturașul și-a luat zborul și se pierde în roiul ce se înalță spre zarea albastră.

Și totuși mă întreb:

„– De ce erai trist fluturașule ?

Puteți să-mi spuneți voi copii?”