Secretul bradului

Într-o dimineață la grădinița unde lucrez, o mamă ne-a făcut o surpriză și ne-a adus la ușa grădiniței un brad frumos să îl putem împodobi.

Copiii au fost foarte impresionați și dintr-o cutie mai veche am scos globuri, betele, luminițe pentru a-l decora conform obiceiurilor.

După ce am împodobit i-am invitat pe toți copiii în jurul bradului, să îi cântăm, unde am împărtășit fiecare ce glob îi place din brad.

Doamna educatoare îi provoacă la o întrebare: „știți voi de ce bradul este mereu verde?”

Copiii s-au uitat mirați la doamna și în același timp la brad.

Atunci încep să le povestesc legenda bradului, pentru a descifra secretul acestuia... Copiii au ascultat cu plăcere, fiind foarte entuziasmați de fapta bună a bradului, de a o ocroti pe biata pasăre.

O fetiță mă întreabă, „doamna educatoare unde sunt cadourile?”

Atunci mă gândesc să le spun că noi suntem cadourile și faptul că avem tot ceea ce alți nu au, haine, mâncare, dulciuri, fructe, jucării, îi invit pe copii să facem primul pas, adică să fim niște cadouri colorate cu bucurii pentru alții adunate, din care să se bucure și alți copii cu posibilități mai reduse decât noi. I-am provocat să i-a decizia să adune jucării, haine, anumite lucrușoare pe care nu le mai folosesc și să le împacheteze în cadouri pentru copii triști, cu o viață mai puțin liniștită decât ei.

În fiecare an, oamenii sunt încântați să cumpere un brad și să-l împodobească pentru sărbătoarea de Crăciun.

Acum câteva zile eram într-un sat uitat de la poalele munților Apuseni, căutând zăpadă și aer curat. Mi-au atras atenția mai mulți brazi, care stăteau coloane cu crengile ușor aplecate dar zvelți, presărați cu zăpadă ca într-o poveste fără sfârșit.

Ramurile lor păreau niște mâini care te invitau să stai acolo, în mijlocul naturii, să asculți apa care curgea pe lângă ei, o muzicalitate, un joc inocent de copii...zăpada de pe jos, sau de pe garduri luată în mâini, simțeam viața simplă fără îngrijorări, fără alergări după rezolvări, maratoanele vieții.

Am privit mult... la întreg peisajul de acolo, după un timp am plecat, dar brazii au rămas...chiar dacă bate vântul peste ei și ninge cu fulgi mari, ei stau falnici cu brațele deschise la o viață nouă, simplă, cu globuri pline de răbdare, încredere în ei și în alții, credință, uitare a răului făcut de ceilalți, a bucuriei de a sta cu toții în jurul bradului, atât de Crăciun cât și în fiecare zi...