Frumos și sfânt

Dumnezeu prin cuvânt a dat pe pământ iubirea, prin ea ne-a făcut să percepem frumosul, creația lui superbă-omul cu tot ce-l înconjoară. A dat sens vieții, l-a făcut pe om să înțeleagă că numai binele îl face fericit și are menirea de a tinde spre perfecțiune.

Odată apărut pe lume, omul e înconjurat de lucruri excepționale. Ce poate fi mai frumos decât ochii copilului zâmbind și privirea plină de dragoste a mamei, vocea ei blândă, brațele-i calde, oamenii dragi, care-i sunt alături.

Primul spațiu care te încântă e casa părintească, cu toate lucrurile, nu contează ce valoare bănească au, cu timpul ele devin atât de dragi sufletului că pentru nimic în lume nu le-ai schimba. De aici, de la cuibul părintesc încep toate visurile noastre, de aici învățăm zborul vieții. E minunat dacă în casă predomină dragostea și înțelegerea. Când crești înconjurat de iubire, nu te temi de nimic, știi că ai o susținere, ai persoane care te vor îndruma, te vor ajuta să depășești orișice obstacol, să faci diferență dintre bine și rău. Crești în bunătate și credință. De aici vine acea mare legătură de neam, sat, patrie. Fără acestea omul e o scamă în vânt, fără rădăcini, fără obârșie.

Acasă orișice deal, pădure, lac sunt mai deosebite decât cele străine, căci sunt ale tale, și tu ești o parte din ele. Aici ai admirat frumusețea codrilor seculari, ai rătăcit pe cărările bătătorite de strămoșii tăi, ai ascultat trilul păsărilor, ai strâns primele flori de primăvară, te-ai îndrăgostit prima oară, ai visat să zbori ca pasărea să vezi lumea mare. La vatra străbună s-au născut poveștile, baladele, cântecele noastre în care este sufletul întregii națiuni. Aici s-au născut tradițiile și obiceiurile noastre, care scot în evidență valorile spirituale ale poporului. Colindele noastre răscolesc cele mai adânci simțeminte, ele te fac să meditezi asupra rostului vieții pe pământ, și înțelegi că prin Domnul s-au făcut toate și el niciodată nu ne lasă la greu. Inima te îndeamnă să faci bine, să ajuți pe cel mai necăjit ca tine și dacă ai greșit în fața cuiva, să-ți ceri iertare. Ce poate fi mai omenește decât să ierți și să fii iertat? Iertarea aduce ușurare și celui care iartă și celui care-și cere iertare. Omul devine mai vesel, mai bun. Crăciunul pătrunde în noi prin a ne umplea sufletele de lumină și bunătate, doar am fost creați de divinitate, din start am apărut din frumos. Mai degrabă totul ce ne înconjoară e o artă creatoare de perle adevărate.

Dragostea ne ajută să înțelegem suferința altei persoane, să fim toleranți, să stimăm oamenii din jurul nostru, ne face mai buni. Nu cred că lucrurile rele se fac din dragoste. Cine iubește cu adevărat va suferi, dar va ceda, îi va dori binele persoanei iubite .Mai degrabă iubirea a creat cele mai frumoase opere. Iubirea îți dă curaj, optimism, te face să-ți realizezi aspirațiile, să crezi în succes. Ești plin de viață, îți este străină invidia, ura, ești mulțumit de ceea ce faci.

Nu demult am privit un filmuleț, în care un bătrân de 94 de ani e întrebat cum o duce și de ce are nevoie. El răspândite cu atâta seninătate că de nimic, o duce bine, muncește, ar avea nevoie de tinerețe. E o lecție adevărată de viață, ce ne învață cum să rămânem destoinici și frumoși, necătând la greutățile prin care trecem.

Frumusețea e în jurul nostru și în noi. Trebuie observată, apreciată și cultivată, mai ales acea lăuntrică; să ne învățăm a fi buni, să transmitem frumusețea prin purtarea și faptele noastre, prin atitudinea noastră față de cei din jur, față de părinți, apropiați. Să facem ca țara să prospere, natura să fie protejată, lucrurile frumoase să fie păstrate, să schimbăm atitudinea față de toți și de tot ce ne înconjoară. Durerea celor necăjiți să devină a noastră. Să avem în lume pace ca fiecare să se bucure de o viață liniștită. Frumosul nu depinde numai de o persoană, e o avere a lumii întregi.

Acestea toate fac parte din cuvântul „Frumos”. Să fim frumoși la chip și la suflet. Frumosul va salva lumea.