Toți copiii merită un viitor mai bun

Slaba participare la educație a copiilor preșcolari și școlari din familiile defavorizate este o realitate față de care sistemul național de învățământ trebuie să manifeste o preocupare constantă, atât pentru înțelegerea fenomenelor specifice acesteia cât și pentru găsirea unor modalități de remediere a consecințelor lor.

Implicarea familiei în educația copiilor este fundamentală pentru succesul în educație, pentru reducerea riscului de excluziune socială. Este esențial să avertizăm familiile rome în ceea ce privește consecințele abandonului școlar timpuriu asupra copiilor lor, consecințe care se răsfrâng asupra dezvoltării personale, precum și asupra viitoarei lor integrări din punct de vedere economic și social. Este extrem de important să convingem aceste familii în ceea ce privește rămânerea în sistemul educațional al fetelor rome, care sunt cele mai afectate de ratele înalte de abandon școlar timpuriu deoarece sunt căsătorite, mai exact vândute de părinți, de la o vârstă fragedă (13-14 ani) și din această cauză își abandonează studiile.
O analiză atentă a cauzelor care au condus la aceste fenomene aduce în prim-plan situația economică și socială precară a familiilor acestor categorii de copii. O contribuție o are și lipsa de educație a părinților, fapt care are consecințe negative asupra participării la viața școlară a copiilor deoarece, în aceste familii, nu există un climat favorabil educației, în general.

Acum 10 ani pășeam cu sfială pe porțile unei școli dintr-o localitate în care unii elevi provin din familii de romi, familii în care singurele venituri sunt alocația pentru copii, alocația complementară și ajutorul social oferit de primărie, în rândul acestora gradul analfabetismului fiind unul foarte ridicat, întrucât nu li s-a permis de către familie accesul la educație. Unele mămici chiar au recunoscut că au fost vândute de către părinți în vederea căsătoriei încă de când ele aveau 10 ani și li s-a spus că singurul lucru important în viață este să te căsătorești, să faci copii mulți și să ai grijă de familia ta iar să mergi la școală este un moft.

Primul gând care mi-a venit în minte a fost că îmi doresc din tot sufletul să îi ajut cât pot pe acești copii să nu abandoneze școala și să își continue studiile măcar până la liceu. Nicio clipă nu am regretat că am petrecut împreună timp de 5 ani căci m-au răsplătit din plin cu bucuria din ochii lor și dragostea pe care mi-au oferit-o. I-am învățat să scrie, să citească, să aibă încredere în ei, să fie mândri de apartenența lor etnică, i-am ajutat să fie acceptați de ceilalți care nu erau de aceeași etnie ca și ei, am participat cu lucrările lor la diverse concursuri de creație literară și plastică, am organizat împreună picnicuri, serbări cu dansurile și cântecele lor tradiționale, pentru a comunica mai ușor cu ei am învățat cuvinte, expresii, propoziții în limba rromani, am găsit sponsori care să le dăruiască obiecte de igienă personală, pachete cu mâncare, îmbrăcăminte, cărți, rechizite, ceea ce i-a făcut să vină cu plăcere și interes la școală, și, un lucru foarte important, zic eu, le-am stârnit și părinților lor dorința de a învăța să scrie și să citească și de a nu le permite copiilor să abandoneze școala, căci au conștientizat cât de importantă este educația în viață unui om.

Am avut o foarte strânsă colaborare cu părinții copiilor, ne-am simțit ca într-o familie, căci ne vedeam aproape zilnic pentru a afla cum se descurcă pruncii lor la școală, dar și acasă și a-mi spune că temele pe care le au de efectuat copiii lor le realizează împreună, adică lucrează ,,cot la cot cu ei”, pentru că își doresc foarte mult să poată și ei să citească reviste, cărți, subtitrarea de la filme, să poată să își scrie singuri diversele cereri și declarații necesare pentru dosarele pe care trebuie să le depună la primărie etc.

Un caz mai special a fost acela al unei mămici care, venea zilnic la școală din două motive: pentru a afla despre situația școlară a copilului (dorea ca acesta să urmeze o facultate și să nu fie analfabet ca ea) și pentru o ajuta să scrie și să citească deoarece a fost obligată de părinți să se căsătorească de la vârsta de 10 ani, aceștia aveau 8 copii și,fiind foarte săraci, au fost nevoiți să își mărite toate fetele, în urma căsătoriei fiicelor primind o sumă de bani de la părinții fiecărui mire.

Și acum după mulți ani, deși nu mai sunt învățător în acel sat, încă mai țin legătura cu copiii și părinții acestora și aflu întotdeauna lucruri minunate despre evoluția copiilor.

Din cele spuse mai sus pot spune că este esențial ca toți copiii romi să meargă la școală pentru ca aceștia să aibă șanse la o viață mai bună, să fie competitivi, să își apere onoarea, drepturile și să își asume apartenența etnică fără frică de excluziune socială.