Copiii noștri

Darul vieții este darul suprem! În vâltoarea acestei lumi agitate, părinții uită adesea binecuvântarea de a avea copii. Menirea noastră, a dascălilor, este și aceea de a-i ajuta să își amintească mereu, zi de zi și clipă de clipă scopul suprem pentru care trăiesc – acela de a-i învăța tot ce e mai bun și mai valoros pe copiii lor. Cum? Este răspunsul pe care îl căutăm continuu, fără a uita că suntem exact în aceeași postură atunci când avem propriii noștri copii. Dar câți dintre noi, dascălii, mai fac deosebirea aceasta? Cine poate să educe într-un fel copilul de acasă și în alt fel copiii de la școală? De ce această introducere, veți spune?

„Copiii învață din ceea ce trăiesc”. Înseamnă că experiențele pe care le acumulează vor sta la baza formării lor ca oameni. Sună cam rigid, dar este real. Astfel că, de-a lungul anilor, ne-am implicat în căutarea și organizarea de activități cât mai atrăgătoare și variate ca să mărim zestrea cunoașterii și bogăția afectivă a celor pe care îi învățăm, îi educăm, îi iubim, adică îi creștem.

Nu micșorăm importanța muncii zilnice în sala de clasă, efortul istovitor de a instrui la cel mai înalt nivel, de a dezvolta capacitățile intelectuale ale elevilor. Însă în rememorarea momentelor celor mai intense din clasele primare, răspunsurile copiilor sunt mereu asemănătoare: excursiile, vizitele, serbările, expozițiile, concursurile și celelalte activități extracurriculare rămân cele mai profund întipărite în minte, care le trezesc vii emoții, sentimente, trăiri sufletești dar și din care au câștigat experiențe deosebite. Având oportunitatea unui ciclu de cinci ani pentru îndrumarea colectivului de elevi, fiind și două cadre didactice la clasă (lucrăm în alternativa educațională Step by Step), suntem campioni (iertați lipsa de modestie) la organizarea și desfășurarea de activități de asemenea natură pentru și cu copiii noștri. Programul zilnic, considerat de unii lung și prea obositor, devine aliatul nostru principal atunci când activitățile sunt alese cu grijă, când există un echilibru între activitatea specifică de învățare și cea de relaxare activă.

Voi detalia în cele ce urmează acele activități care au avut impactul cel mai puternic asupra educației copiilor dar și asupra conștiinței părinților, nevoiți să țină pasul cu ideile noastre și să le ofere copiilor noi și noi experiențe. Am încheiat un ciclu de cinci ani la clasă și putem să privim cu mândrie în urmă. Copiii de la școală au devenit între timp copiii noștri. Am făcut pentru ei tot ce am făcut și pentru ai noștri personali. Uneori i-am considerat o extindere a propriei noastre familii.

De câte ori am avut ocazia, și pentru că școala noastră e în centrul orașului, am luat la pas parcurile din zonă în fiecare după-amiază senină. Ceva deosebit? Nu, însă cu toții știm care sunt binefacerile jocurilor în aer liber, mai cu seamă când acestea ajută la cunoașterea colectivului și contribuie la omogenizarea lui. Surpriza noastră a fost aceea că părinții au permis și facilitat continuarea jocurilor de grup ale copiilor după orele de școală. Obișnuiau să meargă în grupuri mari formate din părinți și copii, într-unul din parcurile din apropiere, unde le urmăreau jocurile, se relaxau, schimbau impresii, se cunoșteau mai bine și deveneau încet-încet o mică comunitate. Dar cum vremea frumoasă nu ține la nesfârșit, a trebuit să ne orientăm spre activități de interior.

Povestea de după prânz a luat locul jocurilor în parc. Deși este ceva obișnuit în alternativa în care lucrăm, această activitate merită toată atenția. Aici am inclus povești populare, tradiționale, cu zâne, prinți, zmei, care sunt binecunoscute de copii, dar și povești care stimulează imaginația sau implică aspectul emoțional. De obicei prezentăm cartea arătând coperțile, pagina de titlu sub formă de joc-ghicitoare, apoi facem o „plimbare ilustrată” prin carte. După aceea le citim povestea cu expresivitate și discutăm pe marginea poveștii. Sunt importante conexiunile între poveste și experiența de viață a copiilor. Să nu uităm de alocarea unui timp anume în care copiii să practice ei înșiși citirea cărții pentru a încuraja astfel citirea individuală, independentă, în momentele când dintre mai multe activități, pot alege ceea ce le place.

Cu toate că unii vor spune că a face serbare este ceva demodat, nimic nu se compară cu acea febrilitate a pregătirii unei serbări – prima fiind cea de Crăciun. Această pregătire este poate cea mai complexă a unei activități. Ea atinge toate categoriile din sfera artelor. Cântăm mult, pregătim mici cadouri, podoabe pentru brad și casă, dansăm, interpretăm poezii și roluri – am accentuat cuvântul deoarece a nu interpreta o poezie face ca mesajul ei să se piardă, deci dispare sensul acesteia. În timpul repetițiilor copiii își descoperă și ne arată și nouă calități care altfel ar rămâne neobservate. Pentru a realiza o serbare reușită am insistat dintotdeauna să o desfășurăm pe scenă, de regulă pe scena din sala festivă a unui liceu. Când serbarea este pregătită în cel mai mic detaliu, urmează oferirea invitațiilor către toți cei care ne sunt dragi. Un aspect care apare tot mai des este acela că părinții copiilor de azi participă prea rar la spectacole și au nevoie mereu pe durata serbării de încurajări pentru a-i aplauda pe micii actori (adică noi, învățătoarele, dăm startul la aplauze după fiecare cântec, poezie etc.). Efortul copiilor este răsplătit de învățătoare prin aprecieri frumoase asupra talentului și dăruirii cu care au participat dar și prin cadouri oferite de colectivul de părinți (în unele cazuri, cum s-a întâmplat într-un an, a fost vorba de o sponsorizare găsită de la o fundație, astfel că și părinții au fost luați prin surprindere).

Cu trecerea sărbătorilor, în ce privește activitatea extracurriculară, accentul cade pe lucrul manual. Acum e momentul să dezvoltăm simțul estetic, îndemânarea, răbdarea, ambiția, perseverența. Ne pregătim intens pentru primăvară și sărbătorile ei. Mărțișoarele pe care împărțim cu dărnicie tuturor, micile surprize pentru mame, decorarea clasei, participarea cu lucrări la diverse concursuri, aduc plinătate sufletelor copiilor.

Cu mare grijă pentru spiritul și curățenia sufletească întâmpinăm de fiecare dată cea mai mare sărbătoare creștinească. Valorile creștine tradiționale se regăsesc în activitățile propuse și derulate în colaborare cu dna profesoară de religie: învățarea de rugăciuni, poezii, cântece, dar și realizarea de iconițe pe sticlă, felicitări, suporturi de lumânări sau vopsirea ouălor.

Către sfârșitul anului școlar ne îndreptăm atenția spre concursurile școlare la care participă cei mai dotați copii. Cu aceștia lucrăm suplimentar pentru a face față cerințelor dificile presupuse de acest tip de concursuri. Acești copii trebuie să înțeleagă participarea la astfel de concursuri ca o oportunitate și nu ca o corvoadă. Indiferent de rezultatele pe care le obțin ei sunt apreciați pentru curajul de a se supune unei testări la acest nivel, iar participarea în sine este considerată un succes.

Finalul anului școlar aduce cu sine bucuria celor mai frumoase momente petrecute împreună, și anume excursiile. Ne străduim să facem în așa fel încât toți copiii să se simtă grozav, regulile impuse să fie ușor de înțeles și acceptat. În timpul lor, noi, dascălii, lăsăm să se dezvăluie o altă latură a personalității noastre. Devenim acele persoane apropiate în care copiii pot avea deplină încredere, cărora le pot împărtăși problemele care îi preocupă dar și cu care se pot distra copilărește, uneori chiar complicii lor de năzdrăvănii nevinovate. Călătoriile cu autocarul devin plăcute și scurte atunci când cântăm, ne jucăm și îi antrenăm în activități amuzante. Bineînțeles că imortalizăm totul în fotografii și filmulețe pe care le vizionăm ulterior cu diverse ocazii, când putem face legătura între ce am văzut și conținuturile învățării. Se poate spune că sunt prea mici ca să țină minte frumusețile vizitate însă îi ajută foarte mult și petrecerea timpului împreună cu familia pentru a viziona înregistrările din excursii.

De 1 Iunie sărbătorim! În fiecare an în alt fel. Poate o serbare - pe scena Teatrului pentru copii și tineret; o faptă bună îndreptată spre copiii necăjiți, fără familie; o plimbare cu limuzina (oferită cadou de firma specializată); un concurs local de muzică, dans sau interpretare, o vizită la Școala de agenți de poliție de frontieră „Avram Iancu” (credeam că e doar pentru sufletul băieților dar ne-am înșelat: fetele au fost la fel de entuziasmate ca ei), depinde de interesul lor sau de surpriza pe care le-o fac învățătoarele.

E destul de greu să concentrăm în doar câteva pagini fapte care se întind pe parcursul a cinci ani. Am enumerat doar pe acelea pe care le-am păstrat vii în minte și pe care copiii le amintesc de cele mai multe ori. Nu vom uita însă activitățile specifice alternativei noastre: sărbătorirea zilelor de școală – 100, 200, ..., prilej de distracție; a zilelor de naștere; studiile tematice – alese de copii, în cadrul cărora învață ceea ce doresc și pentru care noi ne documentăm de parcă am fi din nou școlari. Ca să înțelegeți mai bine ce presupune un studiu tematic vă vom da doar câteva titluri: Animalele, Universul, Piramide și temple din Egipt, Magie și magicieni, Bunele maniere, Legendele – izvor de înțelepciune.

Alături de acestea putem aminti și proiectele educaționale organizate și desfășurate în colaborare cu școli din oraș și județ, cu autorități locale, cu biblioteca. Un fir ce poate fi urmărit de-a lungul anilor a fost implicarea în parteneriate cu autoritățile care se ocupă de instituționalizarea copiilor orfani, acțiuni voluntare de ajutorare, sprijinire a acestor copii precum și a copiilor cu dizabilități, în cadrul SNAC.

La urmă rămâne mulțumirea sufletească a noastră, a învățătoarelor care ne-am pus amprenta pe educarea copiilor și am încercat să facem bine. Puteam să facem mai mult, dar și mai puțin. Regrete nu avem, decât că timpul trece peste noi și nu ne mai lasă să facem tot ce ne-am dori așa cum am dori.

În încheiere putem afirma cu certitudine că am îmbogățit viața copiilor, că le-am dat repere clare și consistente în ce privește lumea în care vor trăi și vor putea spune: „am făcut asta la școală”, „am învățat asta cu învățătoarele mele” sau „am fost acolo cu colegii mei”. Vor pune preț pe călătoriile de cunoaștere mai mult decât pe cele de „shopping”, vor fi interesați de tot ceea ce este valoros și frumos în jurul lor, își vor deschide sufletul în fața lucrurilor care merită cu adevărat.