Toamna un colț din natură - eseu

Coboară-ncet din înălțimi un aer din ce în ce mai rece. Lacrimile lui noiembrie udă pământul. Anotimpul ruginiu, plin de culoare și farmec a sosit. Câteva raze de soare discrete penetrează frigul generalizat, dar nu are forța să încălzească mediul înconjurător, înghețat până în profunzimile lui. În drumul său peste pământul încărcat de verdeață, toamna, precum un pictor priceput, preschimbă culoarea peisajului în tonuri calde de galben-maroniu. Temperaturile, cu câteva grade mai puține decât acum câteva săptămâni, anunță prin răsuflarea lor răcoroasă prefacerile naturii care vor veni. În scurt timp, până și amintirea zilelor frumoase de vară vor fi alungate. Cerul senin, nepătat de nori colorați, se va murdări cu nori mari și gri, din care vor izvorî ploi reci și mohorâte. Toamna este un anotimp mai întâi de toate frumos și vesel. Acum natura atinge un apogeu coloristic.

Trunchiurile copacilor, care de care mai bătrâni și mai semeți cu frunzișul des al acestora, colorat în auriu, reflectă o culoare gălbuie asemănătoare unor flăcări. Coronamentul ruginiu este atât de des, încât razele soarelui, și așa timide, abia răzbesc prin el. La fiecare adiere de vânt, brațele copacilor se mișcă și odată cu ele frunzele încep să cadă într-o ploaie multicoloră. Spre deosebire de o ploaie normală, în care stropii de ploaie se îndreaptă direct spre pământ, ploaia de frunze ruginii este haotică, iar fiecare frunză pare a avea drumul său. Un drum sinuos, precum un dans armonios, care pare fără sfârșit. Pădurea tristă, aproape moartă, fiindcă a ignorat verdele, este acum pustie. Singurii amici care i-au mai rămas sunt vântul și frigul. Copacii sunt triști, fiindcă le-au pierit mulți frați, maroniul închis fiind culoarea lor dominantă. Soarele palid ne va lumina printre ramurile nemișcate. Cerul pătat de fum strigă după soare, dar el dispare într-un somn adânc. Ceața zglobie îi joacă feste întregii păduri. Vântul șuiera cu mai multă putere, răspândind pe cerul plumburiu norii cei fioroși care acum plâng foarte des cu lacrimi reci, înghețate.

Deși toamna aduce în prim planul vieților noastre capriciile naturii, acest anotimp are și motive de bucurie. Dacă la veselie și bună dispoziție nu este foarte pricepută, la dărnicie și la belșugul rodului nu o întrece nimeni. Sub bagheta ei fermecată, fructele delicioase ale pomilor devin zemoase, iar strugurii primesc dulceață. În zilele acestui anotimp oamenii de pretutindeni culeg roadele pământului și se bucură de rezultatele muncii lor de peste an. Livezile încărcate cu rod îmbietor, podgoriile cu struguri apetisanți sunt argumente suficiente pentru a ne bucura de acest anotimp al fertilității și pentru a trece peste orice alte tipuri de inconveniențe.

Toamna este anotimpul melancoliei, zilele ploioase și covorul de frunze de culoare galben-auriu îți dau o stare de liniște, de melancolie. Fructele aurii și gustoase, frumos mirositoare ajung în cămară.Toamna le așează pe rafturi plină de bucurie și le adulmecă mirosul și aromele plăcute, admirându-le cu plăcere culorile: mere roșii, galbene și verzi s-au adunat din belșug și stau pe rafturi ca niște globuri de aur și aramă,gutui pufoase, burtoase și-aromate. Păsările călătoare: cocostârcul, rândunica, barza și cucul pleacă departe spre țări mai calde. Ele ar mai sta cu noi, dar nu ar mai avea de unde să-și procure hrana, căci vremea este foarte rece, iar ele, fiind micuțe, fragede și neajutorate, ar îngheța. Acești vestitori ai primăverii zboară în stoluri mari, iar când trec pe cer, par niște nori negri. Fiecare frunză îmi șoptește fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorțesc de frig. Vin nopțile răcoroase, iar frigul se lasă ușor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

Toamna are o blândețe a ei aparte și o melancolie numai bună să te facă să privești în tine însuți. Deși toamna aduce în prim planul vieților noastre capriciile naturii, acest anotimp are și motive de bucurie Are ea așa un dar, de a ne atinge sufletul și de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii efemere. Întreaga natură pare a fi dominată de agitație și schimbări.

Sfârșitul de toamnă aduce și prima brumă din an, semn că iarna nu poate fi prea departe de momentul actual. Nu departe în zare, iarna, acompaniată de ger și zăpadă, se întrezărește deja. Toamna, o gazdă bună, se pregătește se o întâmpine așa cum se cuvine, motiv pentru care își armonizează încetul cu încetul toate aspectele cu anotimpul care stă să vină.

Bogăție de culoare, desfătare de arome și bucuria de a lua parte la schimbările vieții, asta înseamnă, pe scurt, toamna. Privită în această cheie, toamna este cel mai frumos anotimp, un moment de relaxare înainte de cea mai tensionată perioadă a anului, iarna.

Toamna este anotimpul plin de culoare!