Dacă te-aș asemui
Mie toamnă tu mi-ai fi.
Și te-aș așeza în rânduri,
Fără să mai stau pe gânduri.
Aș scrie în poezii,
Anotimpuri mii și mii.
Și din lacrimi ți-aș picta,
Un cer fin de catifea.
Te-aș alege dintre frunze,
Fiecare fiindu-mi muze.
Ai țese doar tu covor
Din lumina stelelor.
Doar din picături de ploaie
Aș aprinde foc, văpaie.
Te-aș ține chiar încuiat
În sufletu-mi înfrigurat.
Pașii-ți lenți prin ceața groasă,
De-ar veni la mine-acasă,
Atunci s-ar mai lumina,
Și cerul și inima.
Însă tot ce am acum,
E-o frunză dintr-un album.
Un galben pal, verzui, de tei,
Ca soarele din ochii mei.
Doar ea rămâne amintirea,
A ce a fost cândva iubirea.
Orice ar fi, oricum, oricât,
O toamnă te-am iubit. Atât!
Publicat de:
Profesor înv. primar, Curta Andreea