Am mai fi avut atâtea de făcut…când pe neașteptate virusul „distanțării” și-a făcut prezența și în grădinița noastră…n-am avut încotro și am trecut la treabă.
Salvarea mea a fost telefonul. Noroc că aveam unu în „trend”. Nu demult, renunțasem la unul cu butoane. Foloseam grupul de Whatsapp al clasei pentru a ține legătura cu părinții și preșcolarii. În fiecare zi le trimiteam sugestii de activități, iar ei munceau acasă cu spor. Pregăteau cu părinții diverse lucrări și îmi trimiteau poze, înregistrări audio și video. Eram foarte încântată de munca lor și fericită că pot ține legătura cu ei în acest mod. Unii erau la doi pașii de căsuța mea…
După două săptămâni, au început să-mi deseneze, înregistreze diverse mesaje prin care îmi transmiteau dragostea și dorul lor.
Am fost copleșită de mesajele lor, deoarece și mie îmi era foarte dor de ei și de ceea ce făceam împreună.
Primăvara era în floare, natura ne îndemna la joc, cântec și voie bună. Restricțiile impuse de autorități ne-au împiedicat să ne mai întoarcem în grădinița noastră iubită. Trebuia să stăm în casă pentru a ne proteja pe noi și pe cei dragi de virusul Corona.
M-am tot gândit că urmează Școala Altfel și trebuia să o fac „Altfel” și așa a apărut „Săptămâna de Poveste”. În fiecare zi le pregăteam câte două povești, una dimineața, pentru a le pune zâmbetul pe față când mă vor vedea și una seara, pentru a avea un somn liniștit.
După trei zile de povestit , îmi scrie mama unui băiețel de la grupă, că băiețelul ei nu mai dorește să-mi asculte poveștile și să-mi răspundă la întrebări, deoarece le-am spus doar povești de fetițe.
– Povești de fetițe, de băieți!? Există o diferență între ele?!
Se pare că , da! Pentru preșcolarul din grupa mea, avea mare importanță, dacă nu mai dorea să-mi asculte poveștile…
În acel moment, mi-am dat seama că, eu niciodată, dar niciodată în cei 33 de ani ai mei, nu m-am gândit să clasific poveștile astfel.
Am primit o lecție foarte importantă în aceea zi, de la băiețelul supărat din grupa mea. Am stat și am analizat toate poveștile spuse. Avea dreptate! El, m-a făcut să fiu mult mai atentă la dorințele și nevoile copiilor din grupa mea în materie de povești.
Pentru a echilibra balanța, în cele doua zile rămase din Școala Altfel le-am spus doar „povești de băieți. Pentru a fi toată lumea fericită.
Cu câteva zile în urmă, primesc pe Whatsapp, două înregistrări audio cu „Jack și vrejul de fasole” și „Cei trei purceluși”. Povestite de băiețelul de la grupă, pentru mine. Mi-a mulțumit frumos pentru poveștile de băieți, spuse anul trecut și îmi recomandă să ascult o poveste dimineața, pentru a zâmbi când îl aud cum povestește și una seara pentru a avea un somn cu vise plăcute.
Publicat de:
Rozsas Alina
Profesor înv. preșcolar, la Școala Gimnazială Orțișoara, GPN Călacea.