Tehnica picturii cu plastilina

Tehnica picturii cu plastilina este o tehnică care stimulează atât din punct de vedere creativ cât și din punct de vedere al abilităților motorii fine ale copiilor, se realizează prin prelucrarea plastilinei, cu ajutorul palmelor, degetelor sau a unor instrumente speciale numite eboșoare. Se pot obține forme în relief așezate orizontal sau vertical.

La grupa mică plastilina se dă copiilor direct pe planșetă atunci când lucrează cu o singură bucată.

Plastilina se dă copiilor în coșulețe atunci când li se cere realizarea unui model ce are mai multe părți componente. Împărțirea pentru părțile componente ale obiectului de modelat o face educatoarea.

Se recomandă să se dea copiilor bucăți mici pentru a avea suficientă putere ca să o frământe și modeleze. Accesoriile se întrebuințează mai ales la grupa mică, pentru a completa părțile pe care copiii nu sunt capabili să le redea încă cum ar fi : mătura omului de zăpadă, pălăria omului de zăpada, picioarele unui puișor etc.).

La grupa mijlocie și mare plastilina se dă copii lor direct pe planșetă. Copiii lucrează din întreg și își Împart singuri plastilina pentru părți le componente.

Plastilina se poate da și în coșulețe când li se cere să lucreze cu mai multe culori. Instrumentele ajutătoare sunt folosite pentru a reda prin zgâriere, presare, imprimare, elemente de a mănunt cum ar fi: blana unui animal, părul unui copil, nasturii unei haine etc.

Avantajele incontestabile ale acestei tehnici sunt simplitatea, eficiența, disponibilitatea și economia. Copilul, care a lucrat în mod independent materialul pentru o astfel de aplicație își poate arăta cu mândrie munca și poate să afirme că a făcut el însuși lucrarea.

Tehnici elementare de modelaj:

• Tasarea: turtirea între palme și planșetă;
• Amprentarea: folosirea unui obiect mic la apăsare;
• Mișcarea translatorie: Între palmă și degetele așezate față în față sau între palmele așezate față în față;
• Adăugire: adăugarea de material;
• Eliminare: scoaterea surplusului de material;
• Rupere: desprinderea unei cantități de material;
• Aplatizarea: presarea pe planșetă;
• Mișcare circulară: Între palmele așezate față În față, Între degete, Între palmă sau degete și planșetă; Prin apăsare: cu degetele, cu palmele;
• Incizare: folosirea unui vârf tocit;
• Prin adâncire: cu degetul mare, cu degetul arătător.

Organizarea și desfășurarea orelor de abilități practice

Pregătirea copiilor pentru lucru:

• Explicarea scopului lucrării ce urmează să se execute, a valorii practice, a operațiilor ce urmează să fie învățate precum și a obiectivelor operaționale;
• Prezentarea materialului de lucru;
• Cunoașterea procesului de confecționare a unui anumit obiect, a operațiilor de muncă necesare, a fazelor prin care trece întregul proces de execuție a obiectului respectiv;
• Verificarea măsurii în care copiii și-au însușit elementele teoretice în vederea desfășurării activității practice.
• Efectuarea lucrării de către copii:
• Parte fundamentală a oricărei lecții;
• În timpul lucrului educatoarea supraveghează, urmărește și îndrumă acolo unde este nevoie.

Analiza lucrărilor:

• Analiza lucrărilor e ultima etapă a unei lecții de activități practice;
• E necesar să se facă la sfârșitul fiecărei lecții;
• Se analizează 2-3 lucrări din cele mai reușite și 2-3 lucrări mai puțin reușite, prin comparație;
• Se evaluează ținând cont de criteriile anunțate.

Etapele realizării picturii cu plastilina

1. Materialele de lucru și tema lucrării:

Se stabilesc materialele necesare realizării lucrării propuse. Se anunță tema și obiectivul lucrării.

• Foaie cu contur, plastilina;
• Exemplificare: alegerea culorilor de plastilină .

2. Ruperea bucăților de plastilină:

În funcție de temă și obiectivul lucrării se rup bucățile de plastilină necesare. Culorile bucăților de plastilină și grosimea lor vor depinde de modelul și tema lucrării.

3. Lipirea bucăților de plastilină interiorul figurii

În funcție de tema și obiectivul lucrării se lipesc prin presare bucățile frământate de plastilină, respectând culorile și modelul, creând o imagine. Fiecare bucată de plastilină este presată și întinsă pe suprafața de lucru uniform, de sus în jos , de la stânga la dreapta, se evită încărcare unor zone și întinderea superficială în altele.

4. Finalizarea lucrării

Se presează bucățile de plastilină până când întreaga imagine este realizată.

Prin activitățile practice înțelegem activitățile care conduc la produse prin execuția de acțiuni directe. Prin activitățile practice din perioada preșcolară se dezvoltă activ procesele mentale, se formează atenția și memoria voluntară, se naște imaginația creatoare, apar noi emoții (prietenie, responsabilitate, etc.). Aceste activități dezvoltă psihicul copilului deoarece îl calmează și îl relaxează. Angajat într-un lucru preferat și interesant, fie că este vorba de cusut, broderie sau aplicație, copilul poate arunca presiunea emoțională în exterior, tensiunea lui este redusă și liniștea vine. Acest lucru permite adultului să monitorizeze starea internă a copilului.

 

Bibliografie:

Stan, L, Stan, I, Abilități practice. Ghid metodologic clasele I-IV –Ed. Aramis, București, 2002;
Valerica Anghelache, Metodica activităților instructiv educative din grădiniță-ed. Didactica si Pedagogica, 2017;
Boncea, A. G. (2016). Strategii didactice moderne, metode interactive de predare – învățare-evaluare, în Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe ale Educației, Nr. 3/2016;
Breben, S.,Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup. Craiova: Editura Arves, 2002;
Barta, Andrei, Dragomir, P, Deprinderi motrice la preșcolari, Ed. V&I Integral, București, 1995;
Popa, Valerica, Activitățile de educație plastică în grădiniță , Ed. V&I Integral, București, 2000.