Dezvoltarea emoțiilor la preșcolari

Etapa preșcolară se referă la vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani și se caracterizează printr-o dezvoltare accentuată pe toate palierele: fizică, cognitivă, psihosocială. Când spunem dezvoltare, ne referim la modificările treptate ce apar într-un organism, de la concepție până la moarte, modificări determinate de procese programate biologic și procese datorate interacțiunii cu mediul. Facem precizarea că deși dezvoltarea umană se desfășoară pe mai multe paliere, aceasta este unitară, planurile neputând fi separate decât artificial, între ele existând o strânsă interacțiune.

Afectivitatea reprezintă o latură fundamentală a psihicului uman și face parte din categoria proceselor psihice reglatorii. Procesele afective reflectă relațiile dintre individ și obiect, sub formă de trăiri.

Astfel, când vorbim de dezvoltarea socio-emoțională, ne referim la modificările ce apar în personalitatea individului, la relațiile lui cu alții, la emoții, la modul în care este conceptualizată și evaluată propria persoană. Dezvoltarea socio-emoțională este posibilă la această vârstă prin interacțiunea mediului familial cu cel de la grădiniță și cu cel stradal Trebuie sa menționăm că în perioada preșcolară integrarea socială se face pe cale afectivă.

Se pune astfel întrebarea: ce modificări apar în domeniul socio-emoțional la vârsta preșcolară? Pe scurt, în viața copilului devin din ce în ce mai importanți tovarășii de joacă, pe lângă familie, crește nivelul de sociabilitate, se amplifică independența, autocontrolul și dorința de împărtășire a emoțiilor, se dezvoltă conștiința de sine, se dobândește identitatea de gen, devine tot mai accesibilă copilului înțelegerea perspectivei celorlalți. Un aspect important care caracterizează vârsta preșcolară se referă la dezvoltarea relațiilor de prietenie. Alegerea prietenilor se face pe considerente de sex, vârstă, comportamente. Se formează astfel grupuri în care copiii se joacă unii cu alții, nu doar unii lângă alții, împart jucăriile, propună idei de jocuri. Întotdeauna, unul dintre membrii grupului va prelua rolul liderului, propunând și coordonând jocurile, fără ca el sau ceilalți să își dea seama. De asemenea, copilul devine mai deschis și față de alți adulți decât părinții. Astfel relaționarea socială se îmbogățește, se rafinează, se diversifică, cu alte cuvinte se dezvoltă.

În această etapă, copilul învață să își controleze propriile emoții și dorințe. De exemplu, pentru reglarea emoțiilor negative, preșcolarul poate folosi distragerea prin joc, mutarea gândurilor de la situație, considerarea lucrurilor într-o lumină mai pozitivă, discutarea emoțiilor cu alții, etc. Preșcolarul devine capabil să tolereze frustrările, să accepte amânarea recompenselor, să interiorizeze reguli și să se supună acestora.

În ceea ce privește dezvoltarea conceptului de sine putem spune că preșcolarii devin capabili să se descrie într-o manieră optimistă, făcând referire la trăsăturile fizice și la acțiunile pe care le desfășoară.

Pentru facilitarea dezvoltării socio-emoționale cadrele didactice pot folosi multe materiale didactice, jocuri, povești. Oferim în continuare câteva exemple.

 

Jocul numelor

Competență generală : abilități sociale
Competență specifică : socializare, cunoaștere reciprocă, diminuarea timidității;

Obiective :

• - Să se prezinte grupului , precizându-și numele și starea emoțională pe care o trăiește ;
• - Să-și identifice propriile abilități/ preferințe;
• - Să își prezinte colegii din grupul din care face parte;

Materiale : scaunele/ pernuțe

Desfășurarea activității :

Copiii stau așezați pe scaunele/ pernuțe. Conducătorul de joc- educatoarea pornește jocul , prezentându-se și exprimând starea emoțională sau sentimentul pe care îl trăiește „ Eu sunt ..... și sunt veselă ”. Următorul se prezintă pe sine, dar îl precizează și pe predecesorul sau : „Sunt ..... și sunt emoționat. Ea este.... și este veselă .”

Variante :

1. Copiii se prezintă ca în jocul anterior, dar fiecare adaugă și o abilitate pe care consideră că o are : „ Sunt .... și știu să dansez ”. Următorul copil se prezintă pe sine, dar și pe predecesorul său : „Sunt .... și știu să pictez. El este ..... și știe să danseze.”

2. Copiii se prezintă că în jocul anterior, dar fiecare adaugă și o preferință pe care o are : „Sunt .... și îmi place să mă joc ”. Următorul copil se prezintă pe sine, dar și pe predecesorul său : „Sunt .... și îmi place să mă plimb cu bicicleta . Ea este ..... și îi place să se joace.”

 

Roata emoțiilor

Competență generală: abilități emoționale

Competență specifică : conștientizarea, exprimarea și etichetarea corectă a emoțiilor.

Obiective :

• - să identifice emoțiile pe baza imaginilor prezentate;
• - să exprime corect emoția observată;
• - să identifice contextele în care se manifestă anumite emoții .

Materiale : „Roata emoțiilor”- un cadran confecționat din carton, împărțit în 6 părți egale;

Desfășurarea activității:

Se prezintă copiilor roata emoțiilor și li se explică că o vor utiliza într-un joc pentru a înțelege mai bine emoțiile lor și ale celorlalți. În acest joc, pe rând, câte un copil va învârti săgeata roții și când aceasta se oprește la o emoție, va încerca să identifice și să reproducă emoția, să dea exemple de situații când s-a simțit în acest fel. Se utilizează emoțiile de baza (bucurie, teama, tristețe, furia) dar și emoții complexe (uimire, dezgust, plictiseală, vină).

E bine să-i învățăm pe copii de mici să detecteze emoțiile din jur și să comunice într-un mod mai profund!

 

Bibliografie:
Pedagogia învățământului primar și preșcolar (Glava, A., suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai)
Psihologia educațională și elemente de psihologia dezvoltării (Kallay, E., suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai)
Memorator de psihologie pentru clasa a X-a (Halmaghi, M.,Editura Booklet, București, 2010)