Povestirea are ca scop verificarea volumului vocabularului activ al copiilor și a corectitudinii exprimării din punct de vedere gramatical, precum și a gradului de înțelegere a noțiunilor de comportament pozitiv în anumite situații (ascultarea de părinți, oferirea de ajutor).
Pe parcursul povestirii educatoarei, se folosește un joc - exercițiu, prin care copiii au de înlocuit anumite cuvinte indicate de către aceasta cu alte cuvinte sau expresii cu același sens (sinonime).
Cuvintele sau expresiile dintre paranteze sunt sinonimele pe care trebuie să le găsească copiii.
„Era o zi frumoasă a anotimpului în care înfloresc pomii … ( = primăvară). Soarele strălucea, iar cerul era fără niciun nor … ( = senin ).
Doi iepurași, Codiță Albă și Codiță Gri, se jucau pe o pajiște … ( = poieniță, loc cu iarbă). Mama lor, o iepuroaică grijulie … ( = protectoare, iubitoare) și muncitoare … ( = harnică / vrednică), se apropie de ei și îi povățui … ( = sfătui):
– Jucați-vă frumos aici, eu merg în pădure după hrană … ( = mâncare/ “de-ale gurii”).
Se apropie ora mesei de la mijlocul zilei … ( = prânzului) și trebuie să ne ospătăm … ( = mâncăm/ dejunăm) pe săturate, pentru că pe seară suntem invitați la casa mică și sărăcăcioasă … ( = coliba) a bursucului, la marea petrecere cu dans … ( = bal) al animalelor din pădure!
– Fiți cuminți și nu vă îndepărtați unul de altul, pentru că în pădure sunt multe pericole … (= primejdii/ riscuri/ capcane)!
După ce au promis că vor fi ascultători, cei doi frați au continuat joaca. Dar, după puțin timp, Codiță Albă se plictisi de jocul cu Codiță Gri, se întoarse cu spatele la acesta, tăcând chitic … ( = mâlc/ nescoțând niciun cuvânt) și o luă la goană … ( = fugi / o luă la sănătoasa/ își luă tălpășiță) spre pădure.
Dintr-un tufiș se auzi un zgomot straniu … ( = ciudat / neobișnuit), ca și cum cineva avea nevoie de ajutor. Codiță Albă se apropie de acel loc și, ce să vezi?! Cumătra vulpe se tânguia … ( = văita / plângea) că are un picior prins între crengi și are nevoie de ajutor de la cineva neînfricat … (= curajos/ fără frică ) care s-o scape, în timpul acesta, ea lingându-se pe bot de poftă.
Când era aproape gata să se apropie de ea, Codiță Albă auzi un … strigăt ( = țipăt) care-i asurzi urechile:
– Nu te apropia, fugi cât poți de repede, vulpea știi că-i șireată … ( = vicleană/ prefăcută). Și nu are gânduri bune!
Vulpea se sperie când auzi acel glas puternic și răgușit … ( = gros) al bursucului și … o luă la sănătoasa ( = fugi) imediat.
– Așa, deci! zise bursucul, cel care tocmai gonise … ( = alungase, îndepărtase) vulpea. Era să rămân fără musafir la balul de diseară! Vezi ce înseamnă să nu asculți sfatul mamei?!
Codiță Albă se rușină de fapta sa, îi mulțumi bursucului pentru că i-a salvat pielea … ( = l-a salvat de la moarte) și promise că de acum încolo niciodată nu va mai nesocoti sfatul mamei.
Bursucul se bucură de faptul că iepurașul Codiță Albă a recunoscut greșeala pe care a făcut-o și îi aminti un proverb legat de greșeala omenească: ”Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată!” și i-a spus că, dacă și mama lui îl iartă, atunci îi așteaptă pe toți la balul de seara.
Publicat de:
Clătinici Anca
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița Nr.236, București.