Jocuri de mișcare - bune practici

Jocurile de mișcare, exercițiile de educație fizică, precum și activitățile desfășurate de educatoare ne dau posibilitatea să constatăm că după o muncă stăruitoare, copiii merg la școală cu bogate cunoștințe de educație fizică, formați suficient pentru a răspunde sarcinilor prevăzute de programa școlară.

Copiii sunt dornici să ia parte la astfel de activități, iar noi, educatoarele, suntem datoare să găsim mijloacele și metodele cale mai variate care să contribuie la creșterea eficienței activității de educație fizică în învățământul preșcolar, la asigurarea dezvoltării armonioase, îmbunătățirea potențialului motric, călirea organismului, formarea obișnuinței și a plăcerii de a practica sistematic exercițiile fizice.

Voi prezenta în continuare câteva exerciții de mișcare:

1. Alergați la... iepuraș: Pe terenul de joc au fost amenajate diferite jucării: ursuleț, păpușa, iepuraș. La un semnal, copiii au alergat la ursuleț fără să se îmbrâncească, apoi la păpușă, la iepuraș.

2. Morișca: Copiii au confecționat câte o morișcă din hârtie colorată și bețișoare. Cu cât au alergat mai repede, cu atât mai rapid s-au învârtit moriștile.

3. Din piatră-n piatră: Pe terenul de joc am desenat cercuri numerotate cu cifre. Copiii au sărit pe rând câte unul, dintr-un cerc într-altul respectând ordinea cifrelor în șirul numeric de la 1 la 10. Copilul care a reușit să sară în toate cercurile, fără greșeală, a ieșit învingător.

4. Vrăbiuțele: În mijlocul terenului am trasat un cerc mare în care am împrăștiat grăunțe. De jur împrejur am așezat băncuțe cu înălțimea de 10-12 cm. Copiii care au rolul de vrăbiuțe sar de pe bănci, cu aterizare pe ambele picioare și ciugulesc hrana.

În jocurile de mișcare nu urmărim numai consolidarea deprinderilor motrice, ci avem în vedere participarea afectivă a copiilor, trăirile, sentimentelor lor, dorința lor de a câștiga, dar și aceea de a executa cât mai corect mișcarea respectivă. De exemplu:

1. În jocul Strângerea fructelor am urmărit următoarele obiective:

• consolidarea deprinderii de a alerga, de a se opri pentru a lua un obiect și de a se întoarce la locul de plecare;
• consolidarea unor calități motrice: viteză, îndemânare, rezistență;
• dezvoltarea spiritului competitiv.

Copiii sunt așezați în cerc, cu fața la centru, având trasat în jurul lor un cerc. În centrul cercului sunt „fructele” răspândite. La semnalul meu fiecare copil aleargă spre centru să ia un fruct pe care îl pune în cercul său, apoi aleargă să ia altul și jocul continuă până se culeg toate fructele. De fiecare dată se ia un fruct. Câștigă copilul care a cules cele mai multe „fructe”.

2. Jocul de mișcare Vrăbiuțele la grăunțe a fost foarte îndrăgit de copii. Prin acest joc am urmărit:

• consolidare deprinderii de a sări pe ambele picioare îmbinat cu alergarea;
• dezvoltarea îndemânării, răbdării și a spiritului competitiv.

Pe terenul de joc am marcat un cerc cu diametrul 50 cm. De la el, în „raze egale ca lungime” se mai trasează cu creta alte 4 cercuri. În cercul din mijloc se află grăunțele pe care cei patru copii (vrăbiuțele) trebuie să le adune în coșuleț. Copiii trebuie să sară pe ambele picioare către mijlocul cercului, la înapoiere aleargă la „căsuță” și pun bobul în coșuleț iar apoi revin la mijloc pentru a lua altul. Se consideră câștigător copilul care a adunat cele mai multe grăunțe.

Consolidarea săriturii pe ambele picioare este obiectivul principal urmărit prin jocul Pisicuța și vrăbiuța: Într-un colț al terenului de joc este un cerc cu diametrul de 1 metru unde stă „pisica”. În partea opusă stau vrăbiuțele pe acoperiș în semicerc (pe băncuțe). La semnalul conducătorului de joc ele coboară, ies din cerc și sar pe ambele picioare spunând „cip-cirip”. Auzind ciripitul pisica se trezește, miaună și aleargă după vrăbiuțe care se refugiază în cercul lor. Cele atinse merg în culcușul pisicii. După ce sunt prinse două vrăbiuțe se schimbă rolul pisicii.

Prin jocurile: Prinde fluturele, Iepurii și vânătorii, Barza și broscuțele, Florile, Sari peste coardă, Barza, Lupul la stână, Vulpea șchioapă, Șotronul, Coarda. Am urmărit consolidarea deprinderii de a sări, săritura liberă pe ambele picioare, săritura într-un picior, săritura în lungime și săritura în adâncime. Copiii le-au jucat cu multă plăcere și au rostit versuri cunoscute de ei din cântece și poezii.

Voi prezenta în continuare două jocuri prin care am urmărit dezvoltarea simțului echilibrului.

1. Jocul Dansatorul pe sârmă a avut următoarele obiective:

• consolidarea deprinderii de a merge în echilibru pe o linie trasată pe sol;
• dezvoltarea abilității, a curajului și a atenției.

Pe terenul de joc am trasat o linie albă de 2,5-3 metri lungime care va reprezenta o sârmă. Fiecare „dansator” are de îndeplinit o sarcină: să meargă în poziție dreaptă, cu capul ridicat și privirea înainte peste sârmă, să ducă pe cap o farfurioară de lemn, să meargă ca barza, să plimbe baloanele ținându-le în mâini (echilibru). Copilul care pășește pe lângă sârmă iese o tură din joc.

2. Cu multă plăcere s-a desfășurat jocul Iepurii și grădinarul: Copii, „iepurii”, aleargă în interiorul unui dreptunghi, „grădina de zarzavat”. La apariția „grădinarului” „iepurii” părăsesc grădina, având voie să treacă numai pe punte (2 linii paralele trasate pe sol). Cei prinși sunt duși la casa grădinarului. După ce „grădinarul” a prins 4-5 „iepuri” se alege alt „grădinar” și jocul se reia.

Prin jocul Vrăbiuțele și automobilul am urmărit învățarea săriturii în adâncime și urcarea pe obstacole. „Vrăbiuțele ciugulesc pe drum”, iar când apare copilul care mânuiește un volan (automobilul) ele se sperie și urcă repede în copaci. Apoi jocul se reia.

Am organizat jocuri pentru consolidarea târârii: „Treci prin tunel”, „Nu atinge sfoara”, „Furnica harnică” și „Cursa înotătorilor”.

Dorința noastră, a educatoarelor, este de a face, din activitatea fizică un prilej de bucurie, o necesitate, să-i convingem pe copii să descopere și să înțeleagă prin mijloace accesibile vârstei lor că: într-un corp sănătos, există întotdeauna o minte sănătoasă. Trebuie să-i ajutăm pe copii să descopere frumusețea mișcării, să dorească să atingă perfecțiunea în executarea ei și să înfăptuiască ceea ce este frumos.

 

Bibliografie:
Silvia Dima, Daniele Pâclea, Aurica Candrea „Veniți să ne jucăm copii!”, antologie editată de Revista Învățământul Preșcolar 1995;
Eugenia Barcan Țicaliuc, „1001 de jocuri pentru copii”, Editura Sport-Turism București 1979;
Vochița Bota „Dezvoltarea fizică armonioasă și sănătatea copiilor” în Revista Învățământului Preșcolar nr. 1-2/1999;
Revista de pedagogie „Perfecționarea activității metodice în grădinițe”, București, 1981;
Revista de pedagogie „Învățământul preșcolar și școala”, București, 1981;
Revista Învățământul Preșcolar nr. 2-3/1991.