Metode interactive de grup aplicate în activități de educarea limbajului

1. Capra cu trei iezi - povestirea educatoarei (Explozia stelară)

Scopul: dezvoltarea deprinderii de înțelegere a mesajului transmis de text, prin identificarea răspunsurilor potrivite la întrebările adresate de către educatoare.

Metode și procedee: conversația, povestirea, explicația, explozia stelară, problematizarea.

Material didactic: ied de pluș, imagini cu secvențe din poveste, steluțe din carton.

Modul de desfășurare: După captarea atenției se prezintă conținutul poveștii, într-un mod expresiv și utilizând mimica potrivită. Povestirea este expusă copiilor urmând un plan de idei, însoțit de imagini cu secvențele corespunzătoare din poveste.

1. Mama capră pleacă după mâncare.
2. Lupul bate la ușa iezilor, iar aceștia o deschid.
3. Lupul mănâncă doi iezi.
4. Mama capră este supărată și îl cheamă pe lup la un ospăț.
5. Lupul cade în capcana caprei.

În etapa de fixare a poveștii se face apel la metoda explozia stelară. Copiii sunt grupați în cinci grupuri, fiecare grup fiind așezat într-un colț al stelei confecționate de educatoare. Fiecare grup răspunde întrebărilor corespunzătoare vârfului de stea pe care o reprezintă. Întrebările sunt adresate de către educatoare. Copiii lipesc pe stea imaginea reprezentativă răspunsului.

Exemple de întrebări:

• „CUM se numește povestea pe care ați ascultat-o? ” (Capra cu trei iezi).
• „CINE a bătut la ușa iezilor?” (lupul).
• „CÂND a venit lupul la iezi?” (Când mama era plecată de acasă).
• „UNDE era plecată mama?” (după mâncare).
• „DE CE a pregătit capra o capcană pentru lup?” (Pentru că era supărată pe el că i-a mâncat iezii).

Prin găsirea răspunsurilor potrivite și completarea cu imaginile corespunzătoare a stelei, copiii demonstrează că au înțeles textul poveștii și mesajul transmis prin intermediul acesteia și sunt încurajați să se exprime verbal, exersându-și coerența în vorbire, fluența, expresivitatea, lexicul și corectitudinea în exprimare.

 

2. Iarna în orașul meu - lectură după imagini (Metoda ciorchinelui)

Scopul: activizarea vocabularului copiilor cu cuvinte din câmpul lexical al cuvântului „iarna”.

Metode și procedee: conversația euristică, observația, explicația, metoda ciorchinelui.

Material didactic: planșă reprezentând toamna în oraș.

Modul de desfășurare: Activitatea se axează pe percepția organizată și dirijată a imaginilor pe baza analizei, sintezei și a generalizării datelor din imagine. Metoda preponderent folosită în activitate este conversația euristică. Prin intermediul acestei metode copiii sunt sprijiniți să investigheze informațiile oferite de imagine și să-și exerseze comunicarea orală. Răspunzând întrebărilor ce necesită răspunsuri complexe, copiii sunt încurajați să utilizeze în vorbire, adjective, adverbe, pronume sau chiar diminutive ale unor cuvinte. Se exersează, de asemenea, exprimarea corectă și fluentă a copiilor.

În etapa de fixare și consolidare se introduce metoda ciorchinelui, ceea ce ajută la integrarea informaților dobândite de copii pe parcursul învățării și la exersarea capacității copiilor de a face conexiuni între ideile transmise prin intermediul lecturii după imagine.

Metoda se aplică în etapa de fixare și consolidare a cunoștințelor. În mijlocul tablei flipchart se lipește o imagine ce reprezintă anotimpul de iarnă (imaginea se intuiește împreună cu copiii). Apoi copiii sunt solicitați să aleagă dintr-o mulțime de imagini puse la dispoziție doar acele imagini care se potrivesc cu imaginea de iarnă intuită și să le lipească pe tablă, obținând astfel un ciorchine. Educatoarea unește prin linii fiecare imagine de imaginea centrală de la care a pornit realizarea ciorchinelui. Fiecare copil care alege o imagine pentru completarea ciorchinelui este încurajat să vorbească, motivând alegerea făcută.

 

3. Cățelușul hoț - memorizare (Acvariul)

Scopul: dezvoltarea capacității de receptare a mesajului transmis de un text literar.

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, metoda acvariului.

Material didactic: cățel de pluș, oală, șervețele albe, textul poeziei, imagini, jetoane.

Modul de desfășurare: Activitatea se desfășoară respectând secvențele specifice unei memorizări. La sfârșitul activității, după memorarea poeziei de către copii, se insistă pe mesajul transmis prin intermediul acesteia. Se apelează astfel la metoda acvariului pentru a potența capacitatea copiilor de comunicare a mesajului transmis de textul poeziei.

Prin intermediul acestei metode copiii pești sunt antrenați într-o activitate de grup (în cadrul acvariului) în care trebuie să comunice pentru a formula judecăți de valoare și a da explicații unor sarcini primite. Găsind cele mai bune explicații și comunicându-le grupului și educatoarei, unii copii își demonstrează capacitatea de înțelegere a textului, în timp ce cei care ascultă o opinie își dezvoltă capacitatea de înțelegere. Tehnica permite, în egală măsură, dezvoltarea capacității de comunicare a mesajului transmis de textul poeziei.

Copiii observatori poartă o discuție cu educatoarea pe baza celor întâmplate în acvariu, fiind astfel încurajați să se antreneze într-un dialog în care să alterneze rolurile de auditor și de vorbitor. Se face, apoi, schimbarea rolurilor dintre copiii pești și cei observatori.

Sarcina peștilor: reflectați la întrebările:

• De ce este numit cățelul „cățelușul hoț”?
• Ce a făcut cățelul cu laptele?
• Cum și-a dat stăpâna seama că hoț este chiar câinele ei?
• Care este părerea voastră despre comportamentul câinelui?

Cățelușul hoț

Cățelușule, să-mi spui:
Unde-i laptele?
Vezi? Nu-i!
Cine a umblat în oală,
De-o găsesc acuma goala?
Cine-i hoțul,
N-ai fi tu?
Dai din coadă, zici că nu...
A, te-am prins!
Ești stropit cu lapte tot,
Și pe labe, și pe bot.

 

4. Ursul păcălit de vulpe – povestirea educatoarei (Turul galeriei)

Scopul: însușirea de către copii a conținutului poveștii.

Metode și procedee: conversația, observația, explicația, turul galeriei.

Mijloace didactice: urs și vulpe de jucărie, imagini cu secvențe din poveste, patru cartoane mari, imagini din poveste, lipici.

Modul de desfășurare: După momentul de captare a atenției, se expune conținutul poveștii, folosindu-se inflexiunile vocii, mimica și gestica corespunzătoare pentru a trezi emoții și pentru a asigura motivația învățării.

În etapa de fixare și consolidare se face apel la metoda turul galeriei. După povestirea educatoarei, pe baza imaginilor cu secvențe din poveste, copiii se grupează la măsuțe în patru grupuri, fiecare grup realizând un tablou care să cuprindă cât mai multe dintre elementele regăsite în poveste. Li se pun la îndemână imagini, lipici. Copiii vorbesc între ei în cadrul grupurilor, se sfătuiesc pentru a nu omite nimic ce ar putea apărea în tablou. Tablourile obținute de copii sunt expuse în clasă astfel încât fiecare grup de copii să treacă pe la tablourile realizate de celelalte grupuri. Grupurile care sunt în calitate de „vizitatori”, devin ”critici”, și pot completa tablourile celorlalte grupuri, dacă consideră că nu sunt complete.

La final fiecare grup se întoarce la tabloul lui și îl reexaminează din prisma modificărilor făcute de celelalte grupuri.

 

5. Ce știm despre animalele care trăiesc în pădure? - convorbire (Cubul)

Scopul: dezvoltarea capacității copiilor de a formula răspunsuri complexe la întrebările educatoarei, utilizând adjective și adverbe în exprimare.

Metode și procedee: conversația euristică, explicația, demonstrația, metoda cubului.

Material didactic: imagini cu animale sălbatice, un cub.

Mod de desfășurare: După partea consacrată activității de convorbire, în care accentul este pus pe alternarea întrebărilor educatoarei cu răspunsurile copiilor, se va aplica metoda cubului, prin intermediul căreia se urmărește atât aprofundarea cunoștințelor copiilor despre animalul sălbatic observat la activitatea de cunoașterea mediului, cât și îmbunătățirea performanțelor lor de exprimare orală și activizarea vocabularului acestora.

Grupa de copii este împărțită în patru subgrupuri. Fiecare copil din fiecare subgrupă are de îndeplinit una dintre sarcinile presupuse de metodă. În fiecare grup copiii sunt încurajați să se sfătuiască între ei înainte de a da răspunsul.

• descrie: ursul („Ce este?”, „Unde trăiește?”).
• compară (cu un alt animal sălbatic - vulpea).
• asociază („Prin ce se aseamănă ursul cu vulpea?”).
• analizează (părțile componente ale corpului ursului).
• aplică („Cu ce se hrănește?” – caută printre jetoane hrana ursului).
• argumentează („De ce trebuie să protejăm urșii?”).

La sfârșitul activității se compară rezolvările date de cele patru grupuri.

 

6. Focul și vântul - joc didactic (Schimbă perechea)

Scopul: formarea deprinderii de a pronunța corect diferitele sunete ale limbii și a consoanelor labio-dentale: f, v, ș, j.

Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate și a sunetelor din componența unor cuvinte.

Regulile jocului: Copiii reproduc prin mișcări și onomatopee fenomenele despre care se relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, observația, schimbă perechea, exercițiul, jocul.

Material didactic: ilustrații reprezentând un foc într-un cămin și vântul redat prin mișcarea crengilor și căderea frunzelor unor pomi.

Modul de desfășurare: În introducerea activității se vor reactualiza reprezentările despre foc și vânt și se vor reproduce onomatopeele specifice celor două fenomene. În continuare se introduc exerciții de pronunțare în contextul unei povești simple.

Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele corespunzătoare fenomenului enunțat în contextul poveștii.

De exemplu: „În casă s-a făcut frig. Mama a pus lemne în sobă și a aprins focul. Focul făcea:...”. Copiii vor imita zgomotul focului. „S-au ars lemnele și focul s-a stins, apoi tata a ieșit în curte să aducă altele. Afară era frig și bătea vântul. Vântul făcea...”.

Copiii vor reproduce mișcarea și zgomotul produs de acesta (vîj-vîj). „Nu după multă vreme a început să plouă. Ploaia se auzea...pe acoperiș”. Copiii vor reproduce sunetul ploii (pic-pic), sugerând în același timp și cu degetele pe picioare, căderea pe acoperiș a picăturilor de ploaie.

Copiilor li se explică sarcina și regula jocului, demonstrându-li-se, în același timp, cum se va desfășura jocul. Activitatea se desfășoară bazându-se predominant pe metoda schimbă perechea.

Colectivul de copii se împarte în două grupe egale, care se așază în două cercuri concentrice pe scaune. Copiii lucrează pe perechi, fiecare pereche completând povestea, cu sunetele specifice fenomenului enunțat în contextul poveștii. Un membru al echipei reproduce onomatopeea, în timp ce celălalt membru al echipei reproduce mișcările sugerate de fenomenul în cauză, apoi invers. Dintre toate perechile, la sfârșitul fiecărei completări, o pereche, care pronunță perfect onomatopeea solicitată prin poveste, va fi evidențiată în fața celorlalți, cerându-li-se să mai execute o dată mișcarea și să pronunțe onomatopeea.

La semnalul schimbă perechea copiii din cercul exterior se mută spre dreapta, pe scaunul următor. Copiii din cercul interior rămân permanent pe loc. Perechile se schimbă după fiecare completare a poveștii.

La sfârșitul activității, când fiecare copil revine la perechea inițială, se analizează desfășurarea activității, cum s-au descurcat echipele și care dintre ele s-au descurcat cel mai bine în rezolvarea sarcinilor.

 

Bibliografie:

Tiban, M., Petre, M., Nistor, V., Berescu, A., (1976), Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2002), Metode interactive de grup, Editura Arves.