Stimularea motivației elevilor prin iubire

Este așa de greu, când trebuie să, ...și așa de ușor, când ai o motivație. (Annie Gottlier)

Educația nu trebuie să doară sau să producă suferință, ci să placă, să fie de folos, să formeze cetățeni responsabili, echilibrați și motivați spre acțiune și schimbare. A fi motivat înseamnă a acționa, a tinde spre ceva, a face ceva. Un elev care nu simte nici un impuls sau nici o nevoie de a acționa este un elev nemotivat, în timp ce un elev care este activat sau energizat de a acționa spre un obiectiv, este considerat un elev motivat. Important este ca elevul să manifeste interes pentru școală, să realizeze sarcinile școlare și să-și îndeplinească obiectivele stabilite. A educa mintea fără a educa inima nu înseamnă educație (Aristotel)

Este dăunător ca unui copil să-i fie mereu amintite defectele sau ciudățeniile lui deoarece copiii sensibili și receptivi ar putea fi marcați de un complex de inferioritate.

Copilului îi este necesar să-i fie inspirată încrederea în el, nu pentru a se crede superior celorlalți ci pentru a-și pune în valoare înzestrările cu care s-a născut. Orice copil trebuie crescut astfel încât atunci când este matur să-și amintească de școală ca de un mic paradis în care domnea iubirea și armonia. Obiectivul absolut este educarea copiilor în așa fel încât să fie pregătiți pentru a duce o existența plină de reușite. Ei au nevoie să li se explice dinainte niște lucruri și să fie formați în această direcție Copilul trebuie tratat cu afecțiune. Doar iubirea necondiționată dă posibilitatea de a satisface nevoile copilului și de a preveni situația în care educația ar putea deveni o povară frustrantă și neclară. Iubirea necondiționată este idealul pentru care trebuie să se străduiască permanent orice profesor. Copiii nu-și amintesc tot ce ai încercat să-i înveți dar își amintesc tot ce ai însemnat pentru ei. (Jim Henson)

Emoțiile copiilor sunt extrem de delicate. Dacă un copil percepe lumea ca fiind ostilă apare anxietatea care îi va afecta relațiile cu ceilalți, de a învăța ,de a stăpâni propriul comportament. O neliniște excesivă îl va face pe copil vulnerabil la toate influențele negative ale vieții. La celălalt pol se află mângâierile care ajută la dezvoltarea fizică și mintală conform unui studiu făcut de Facultatea de Medicină a Universității din Miami. Studiul a arătat că acei copii născuți prematur și care au fost supuși unui masaj puternic, alternat cu unul blând pe trei perioade de câte un sfert de oră zilnic, au câștigat în greutate cu 47% mai mult decât ceilalți cărora nu li s-a dat nicio atenție. Cei masați au dormit mai bine, s-au dovedit mai vioi.

Nimic nu funcționează cum trebuie dacă nevoia de iubire a copilului nu este satisfăcută. Numai copilul care se simte cu adevărat iubit și înconjurat de afecțiune se poate dezvolta la un potențial maxim. S-a constatat că în interiorul fiecărui copil, exista un rezervor afectiv care de-abia așteaptă să fie umplut cu iubire. Atunci când un copil se simte cu adevărat iubit, el se va dezvolta normal; dar când rezervorul este gol, copilul se va comporta în mod nedorit. În mare măsură, acest comportament necuviincios este motivat de dorința arzătoare de a umple rezervorul iubirii. Mângâierile fizice sunt o puternică voce a iubirii. Toți copiii simt nevoia să fie mângâiați de părinți. De asemenea e important , să înțelegem nevoia copiilor de a primi mângâieri tandre și din partea altor adulți semnificativi pentru viața lor, cum ar fi bunicii, profesorii, catiheții… În general, toți copiii, de orice sex, la orice vârsta, trebuie îmbrățișați și mângâiați de către adulți pentru a simți sinceritatea declarației “Te iubesc”. Cuvintele sunt din nou foarte puternice în privința comunicării iubirii. Cuvintele afectuoase și tandre, cuvintele de laudă și de încurajare, cuvintele care dau un imbold pozitiv, toate îi spun copilului: “țin la tine”. Aceste cuvinte sunt ca un balsam pentru suflet, ele hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine și al siguranței. Deși asemenea cuvinte se spun cu ușurință, ele se uită greu. Copilul trage foloase de pe urma acestor cuvinte de încurajare o viață întreagă.

Copiii au nevoie să petreacă timp cu mama și cu tata, un timp în care atenția părinților să fie îndreptată exclusiv spre ei. Mare parte din comportamentul nedorit al copiilor are la bază încercarea de a sta cât mai mult cu mămica și tăticul. Chiar și atenția negativă pare mai bună pentru ei decât lipsa de atenție. Aceasta atenție pe care poate nu o primesc acasă poate fi suplinită de afecțiunea profesorului. Pentru copiii este foarte important să le acorzi un timp pe care să-l petreci doar cu ei. Important în timpul acordat copilului este faptul în sine de a face “ceva” împreună, de a fi împreună. Orice lucru poate deveni extraordinar dacă este făcut împreună, dacă atunci profesorul este prezent pentru ei, îi ascultă și le acordă atenție. Practic se creează amintiri care vor dura o viață întreagă, care îi vor face să se gândească întotdeauna cu plăcere la perioada când erau elevi.

Tuturor copiilor le face plăcere să primească daruri: de Crăciun sau de Paști, de ziua lor, cu vreo altă ocazie speciala cum ar fi începutul sau sfârșitul anului școlar. Cum le sclipesc ochișorii atunci când abia așteaptă să descopere ce se află în cutia frumos ambalată! Desigur, aceste sărbători ne oferă și un cadru, o atmosfera deosebita pentru a dărui celor dragi. Dar adevăratul dar nu înseamnă o răsplată pentru o faptă bună, ci exprima iubirea pentru o anumita persoană, este un gest făcut de bunăvoie, din proprie inițiativă, pentru plăcerea celui care îl primește. Sigur că un elev se va bucura enorm dacă va primi un cadou de la profesor. Acest cadou poate fi un creion, o carte sau o poză .Indiferent de cadoul oferit, elevul va înțelege mesajul din spatele cadoului și anume acela că este văzut, apreciat și acceptat așa cum este. Comentariul ce urmează dezvăluie faptul că pentru copii darurile sunt limbajul ideal de comunicare a iubirii: „Educatoarea mea mă iubește , uite ce mi-a dat : o riglă albastră cu cifre strălucitoare”.

Acordarea atenției este mijlocul cel mai eficient de a menține plin rezervorul emoțional al copilului. Când copilul se simte iubit atunci este momentul să fie educat. Copilul trebuie să se identifice cu profesorii pentru a accepta sfaturile lor fără împotrivire. Formularea cerințelor este cea mai bună cale pentru dezvoltarea unei relații bazată pe iubire. Elevul își va respecta mai mult profesorii, pentru că nu va simți că doar i se spune ce să facă, ci ei sunt și interesați de ceea ce este mai bine pentru el. Dacă profesorul pedepsește copilul atunci când îi pare sincer rău, nu numai că vor pierde ocazia rară de a-l învăța ce înseamnă iertarea, dar și intervin direct în capacitatea lui de a-și dezvolta o conștiință normală. Copilul care are remușcări sincere față de ceea ce a greșit și este iertat simte o iubire copleșitoare fața de profesor. Secretul bucuriei educației este dat de darul de a convinge, de a se adresa inimii, nu numai minții.

Iubirea este însăși legea vieții, este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană. Iubirea poate să însoțească toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Dacă învățăm plini de iubire (cu pasiune) vom memora și vom înțelege mult mai ușor. Dacă ascultăm cu iubire, vom auzi mai multe și mult mai bine. Dacă vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor căpăta o forța neînchipuit de mare care poate schimba fața educației. Cu referință la educație, Democrit afirma că: Educația copiilor este un lucru gingaș. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă și grijă, când nu reușește, durerea nu mai cunoaște margini.