Natura reprezintă un izvor imens de resurse materiale și spirituale pentru om, de aceea cunoașterea importanței și necesității ocrotirii naturii precum și conservarea biodiversității reprezintă un obiectiv important al educației ecologice.
În educația copilului trebuie să existe și respectul pentru mediul înconjurător. Pentru a crește responsabil, iată ce putem face.
Am realizat în cadrul unei întâlniri cu părinții un exercițiu de imaginație. Am cerut acestora să se gândească că au primit în dar o căsuță. O căsuță frumoasă, luminoasă, înfloritoare, îngrijită, primitoare și care le oferă tot ceea ce au nevoie, absolut tot. Fiecare părinte trebuia să-și imagineze cum ar fi ca această căsuță să fie distrusă. Părinții trebuiau să-și exprime sentimentele care i-ar încerca și ce ar face pentru a preîntâmpina acest lucru. Ce măsuri de precauție ar lua?
La finalul acestui exercițiu de imaginație desfășurat cu părinții de la grupă le-am destăinuit acestora faptul că respectiva căsuță propusă să și-o imagineze, există, ne aparține, am primit-o în dar cu toții. Doar că la o scară mai mare. Este planeta noastră, cea pe care locuim.
Deși par diferite, marea diferență constă în dimensiune. Ceea ce nu este cu mult diferit, sau n-ar trebui să fie, sunt acțiunile pe care noi le întreprindem pentru buna îngrijire a planetei. Așa cum acasă la noi facem curățenie, ne protejăm casa și curtea, îi învățăm și pe cei dragi să facă la fel, aceeași atitudine ar trebui să se refere și la restul naturii. În discuțiile purtate cu părinții, am întâlnit deseori dezamăgire, uneori chiar resemnare, și destul de des întâlnită replica: „La ce folos să mă îngrijesc eu dacă ceilalți n-o fac?”.
Este foarte importantă acțiunea fiecăruia dintre noi, contează! Întotdeauna o atitudine ecologică este de dorit. Nu trebuie abandonată! Poate că nu este observabil în sensul unei schimbări dramatice, dar dacă un singur om protejează în loc să distrugă este un câștig.
Le-am explicat părinților că este suficient ca o persoană să aplice ceea ce vede la noi, aceasta să influențeze la rândul său o altă persoană și ,încetul cu încetul, respectul și grija față de natură se vor implementa. Trebuie doar să nu ne lăsăm dezarmați!
Un prim pas către o atitudine ecologică este cel de conștientizare. Conștientizare în primul rând a faptului că o planetă avem și nu vom primi alta, prin urmare, indicat ar fi să avem grijă de ea. Un al doilea pas constă în implicarea în acțiuni ecologice propriu-zise: raționalizarea consumului resurselor (eventual producerea altora noi), selectarea gunoaielor, aruncarea pet-urilor strict în locuri amenajate, ne-defrișarea pădurilor, plantarea de pomi, mașini ecologice, case ecologice, reutilizarea resurselor etc. Un al treilea și foarte important pas este implicarea în educarea copiilor și, de ce nu, chiar și a adulților asupra cărora aveți influență. Părintele sau mai bine spus adultul trebuie să fie un model pentru copilul său.
Cel mai important lucru este ca aceste efecte să se vadă în educația pe care fiecare părinte o oferă propriilor copii. Părintele va încearcă să transmită valori sănătoase exact celor cărora le va preda ștafeta. Este bine și trebuie să ne privim copiii și să ne gândim că îi vrem în siguranță, vrem pentru ei libertate și aer curat, ape nepoluate și locuri primitoare. Atunci când ei sunt educați în spirit ecologic, la rândul lor, vor perpetua această atitudine transmițându-le-o și copiilor lor.
Ca orice altă abilitate, aceea de a gândi pro-activ ecologic, este ceva ce se poate învăța. Așa cum copiii învață să vorbească politicos, să scrie sau să meargă pe bicicletă purtând casca de protecție, așa se învață și ”manierele” ecologice, care ulterior se vor transforma în deprinderi. Un lucru repetat de multe ori va deveni deprindere sau obișnuință.
Copiii pot avea și grijă față de natură. Ei învață ceea ce văd. Nu este suficient să le povestim despre cum ar trebui făcut, ci este important să facem noi acest lucru, efect maxim asupra lor avându-l acțiunile făcute împreună.
Preșcolarii învață prin joacă dar și prin puterea exemplului. Prin urmare, implicați-vă în acțiuni comune, plăcute. De exemplu: împreună cu grupa de preșcolari am realizat obiecte drăguțe prin reciclarea altora care nu ne erau de folos. În acest fel am atins și scopul direct (de reciclare) dar am câștigat și beneficii secundare: am stimulat creativitatea copilului și am redus din actuala tendință spre consumerism, arătându-i copilului că lucrurile pot primi noi utilizări.
Preșcolarii alături de părinți s-au distrat, împreună participând la acțiuni ecologice. Am mers să plantăm copăcei (care au purtat chiar numele copilașului) și am curățat resturile lăsate de cei neatenți. Astfel am ajutat copilul să intre în contact cu natura și să își dorească să petreacă timp în mijlocul ei.
Copilul trebuie învățat să îngrijească mediul înconjurător așa cum își prețuiește jucăriile preferate, așa cum își alintă animăluțele de plus, să aibă grijă și de animalele planetei.
Consider că cel mai frumos cadou pe care-l putem dărui copiilor noștri este un mediu de trăi sănătos. Alături de darul vieții, acesta este un dar neprețuit adresat celor pe care îi iubim. În acest fel, acțiunile din prezent vor dăinui generații întregi.
Este important să nu gândim în termeni limitativi. Să avem în vedere că viața va continua și după ce nu vom mai fi. Prin urmare, o gândire pe termen lung este de dorit în detrimentul uneia pe termen scurt.
Publicat de:
Bălan Vica
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. „Prichindel”, Galați.